Scurta istorie a benzii desenate: Reviste ilustrate si eroi de hirtie

In acest timp, in Europa…

…noua forma de arta era inca departe de dezvoltarea la care a ajuns in zilele noastre. Mai ales Franta – azi, o capitala mondiala a BD-ului – nu cunoscuse inca nebunia "funnies"-urilor de peste ocean. Cu toate acestea, publicul din Europa se bucura de dezvoltarea presei satirice ("Charivari", "Le Chat noir", "Le Rire" sau "Punch" si "Humoristisch Album"), ce a aparut si a crescut mai ales in a doua jumatate a secolului al XIX-lea. De asemenea, in paralel, publicul incepea sa se dea in vint dupa romane-foileton sau dupa "literatura de gara". BD-ul, intr-o forma primitiva – asa cum fusese ea conceputa de Toppfer (vezi primul episod) -, exista; era insa nevoie ca editorii cu putere financiara sa il descopere. Franta este insa tara in care a aparut si s-a dezvoltat o presa aparte, cea a jurnalelor ilustrate pentru cei tineri.

Primele astfel de publicatii au inceput sa rasara in ultimele doua decenii ale secolului al XIX-lea. Intii, in 1881, "Mon Journal", scos de Louis Hachette, urmat de alte titluri, pina cind in "Le Petit Francais illustre" (1899) incep sa fie publicate si serii ilustrate precum "La Famille Cornouillet" al unui anume Christophe, considerat azi drept initiatorul BD-ului in Franta, si cel care a facut din publicatiile periodice un suport privilegiat pentru aceasta noua arta.

Era ilustratelor

Primii ani ai secolului XX aduc in Hexagon o avalansa de publicatii ilustrate pentru copii si nu numai. Mai ales cei cinci frati Offenstadt sint responsabili de lansarea a numeroase titluri, ei devenind intr-un singur deceniu cei mai importanti editori de gen. Vad lumina zilei primele BD-uri importante ale epocii: Becassine si, mai ales, Les Pieds Nickeles, povestea a trei escroci de succes, creata de Louis Forton in 1908, in paginile revistei "L’Epatant". O banda desenata care a continuat sa apara inca multi ani dupa moartea, in 1934, a autorului si care a fost strinsa in nu mai putin de 126 de albume.

Incet-incet, moda jurnalelor ilustrate pentru cei tineri incepe sa prinda in Europa: in Anglia, primul strip apare in 1919, in "Daily Mirror", "Corriere della sera" scoate in Italia un supliment ilustrat pentru copii ("Corriere dei piccoli", 1908), in Spania personajul Charlot are propria lui revista incepind din 1916. Noua arta se raspindeste timid pe vechiul continent, in Belgia, Olanda, tarile nordice, si chiar in tinara Rusie Sovietica.

In acelasi timp, avind sub ochi si exemplul colegilor americani (comics-urile au inceput sa treaca oceanul), autorii europeni evolueaza spre o forma de BD tot mai apropiata de ceea ce cunoastem azi. In mai 1925, un cunoscut ilustrator, Alain Saint-Ogan, creeaza primul mare succes de masa din BD-ul european, Zig et Pouce, care mai are meritul de a deveni si prima banda desenata franceza ce foloseste sistematic bulele pentru text.

Seria lui Saint-Ogan, foarte influentat de Art-Nouveau, avea sa exercite o influenta importanta asupra unui tinar din Belgia vecina. Incepind din 1925, tinarul in virsta de 15 ani, un anume Georges Remi, incepea sa publice primele sale desene in presa ilustrata. La sfatul lui Saint-Ogan, tinarul isi schimba, doi ani mai tirziu, numele in Herge si scoate tot mai multe serii ilustrate. Herge ajunge director al lui "Petit Vingtieme", un supliment ilustrat al revistei de dreapta "XXe Siecle", condusa de abatele Wallez. Acesta ii pune in mina tinarului sau colaborator o carte, Moscou sans voile, care vorbeste despre realitatile Rusiei Sovietice si il sfatuieste sa se inspire din ea pentru o eventuala poveste ilustrata. Remi il asculta pe abate si, incepind din 10 ianuarie 1929, in paginile suplimentului, incepe sa publice o banda desenata numita Aventurile lui Tintin in tara sovietelor. De la aceasta data, Tintin, ciinele Milou si tatal lor, Herge, intra in legenda si istoria benzii desenate, iar a noua arta isi descopera primul mare creator european.

In acest timp, in Statele Unite…

…in 1912, un anume Edgar Rice Burroughs scria un roman de science-fiction numit Sub lunile lui Marte, publicat in revista "All Story". A fost o mica bomba pe piata inca tinara a celebrelor reviste pulp. Putin mai tirziu, romanul a aparut cu titlul Printesa martiana si avea sa lanseze nu numai cariera lui Burroughs, ci si a unui gen literar foarte prizat de public. Dar acest roman, cit si cele alte citeva serii cu "peripetii planetare" aveau sa paleasca in fata altui erou pe care ERB avea sa il lanseze in octombrie 1912, Tarzan din neamul maimutelor, o adevarata senzatie culturala care i-a adus scriitorului atitia bani incit a putut sa fondeze si un orasel in California ce a primit numele de, evident, Tarzana.

Tarzan si John Carter, eroul din Printesa martiana, sint numai doi dintre eroii acestei literaturi populare promovate de industria revistelor "pulp", extrem de prizate in epoca (in deceniul al treilea revistele de succes vindeau si cite un milion de copii pe numar). In aceeasi perioada, cinema-ul devenea si el din ce in ce mai popular si isi inventa propriii eroi. De asemenea, publicul era innebunit dupa serialele cu aventuri pasionante ce erau difuzate la radio.

Nu e de mirare ca lui E.R. Burroughs i-a venit ideea de a exploata succesul eroilor sai, mai ales Tarzan, in orice fel posibil: carti, comics-uri, filme etc. Expertii in vinzari au prezis ca nu va avea succes, ca produsele se vor concura intre ele; Burroughs le-a dovedit ca gresesc.

In februarie 1928, intr-una dintre cele mai importante reviste ale epocii, "Amazing Stories", vedea lumina tiparului povestirea Armageddon 2419 A.D. de Phillip Nowlan. Unui cititor, John Flint Dille, implicat in industria BD, povestirea i-a placut atit de mult incit l-a angajat pe desenatorul Richard Calkins pentru a o ilustra. Pe 7 ianuarie 1929, noua banda desenata, redenumita Buck Rogers in secolul 25, a iesit pe piata si a devenit peste noapte un succes nemaivazut. Cititorii descopereau, in acest prim comic-strip SF, aventurile trepidante ale unui aviator din zilele noastre care, aruncat 500 de ani in viitor, devine cel mai redutabil oponent al hoardelor mongole care au cucerit America. Mai mult insa, cititorii descopereau in acest BD ca spatiul cosmic poate fi un loc foarte bun pentru aventuri nemaipomenite. In scurta vreme, Buck Rogers isi continua aventurile in BD, la radio, la cinema (sub forma de serial, fiecare episod fiind prezentat saptaminal in sali) si, ceva mai tirziu, la TV.

In exact aceeasi zi in care debutau aventurile desenate ale lui Rogers, un alt erou literar isi facea aparitia in lumea BD-ului. Desenat de un foarte talentat Harald Foster, Tarzan Omul-maimuta isi incepea odiseea ilustrata exact pe 7 ianuarie 1929, in paginile unui ziar. Succesul sau a fost urias si seria a mers mai departe si dupa ce Hal Foster s-a retras. Seria a continuat fara intrerupere pina azi, realizata de multi desenatori de marca precum Burne Hogarth, Russ Maning sau Mike Grell sau John Buscema. Ajutat atit de cele 26 de romane ale lui Burroughs, cit si de filme (in total s-au realizat peste 80 de filme cu Tarzan, dar cele mai populare ramin cele cu Johnny Weissmuller in rolul principal), eroul creat de Burroughs a devenit un personaj popular in intreaga lume, inspirind si foarte multi imitatori (sa nu uitam de Rahan, nu?). Amanunt interesant, seria Tarzan a fost pusa la index, in 1954, in Germania, de nou formatul BPjM, o agentie federala al carei scop este de a analiza produsele media destinate copiilor. Motivul? Tarzan ar afecta mintile celor tineri "intr-un mod brutal", "transportindu-i intr-o lume ireala de minciuni", astfel de opere literare fiind evident "produsul unei minti degenerate".

Era aventurilor

Tarzan si Buck Rogers au fost primii dintr-o lista lunga de eroi extrem de populari ce au vazut lumina tiparului in anii ‘30 si care au fost destinati unei impresionante cariere mondiale. Alti eroi au continuat sa apara.

O alta "vedeta" a comics-urilor avea sa ajunga cit de curind in paginile ziarelor, in octombrie 1931, sub forma unui politist dur si eficient, cu o falca patrata, vesnic imbracat intr-un trenci. Dick Tracy era insusi modelul omului legii brutal, eficient, incoruptibil, care intotdeauna pune mina pe banditi. Un erou foarte in ton cu vremurile – sintem in plina era a Prohibitiei, banditi din Chicago, in frunte cu Al Capone, sint vedete media, iar Hollywood-ul incepe si el sa reflecte, in filme foarte populare, aceasta noua realitate.

Nu e de mirare deci ca aventurile lui Dick Tracy contin poate cea mai mare colectie de banditi care au aparut vreodata intr-o banda desenata: Flattop, The Brow, Mole, Pruneface, Pouch, plus nenumarati spioni nazisti, sabotori, ucigasi sadici etc. O colectie de eroi negativi ce aveau sa fie stramosii directi ai supercriminalilor din seriile cu supereroi de mai tirziu.

Publicitate și alte recomandări video