Astazi Canalul Dunare – Marea Neagra, implineste 25 de ani de la inaugurare

Primele planuri efective pentru saparea unui canal in zona au aparut in 1837, insa mijloacele tehnice nu au permis concretizarea ei, asa cum demonstrau experti britanici. In 1850, inginerul Ion Ionescu de la Brad concepea un alt proiect, ale carui costuri depaseau posibilitatile autoritatilor. Un alt plan a fost conceput in 1927 de inginerul Jean Stoenescu-Dunare, ca primul proiect de navigatie in zona.

Constructia canalului a inceput in 1949, multi dintre muncitori fiind detinuti politici din marile centre de detentie comuniste. Pina in 1953, din cauza proastei organizari, au fost realizati doar trei kilometri de canal, cu toate ca in coloniile de munca fortata de pe Valea Carasu erau dizlocati, in 1952, circa 19.000 de detinuti, 20.000 de muncitori civili si voluntari si 18.000 de militari in termen.

In iulie 1953, la citeva luni dupa moartea lui Stalin, lucrarile s-au intrerupt pentru 20 de ani, pina in iunie 1973 cind, dupa o vizita in portul belgian Anvers, presedintele Nicolae Ceausescu a decis reluarea activitatii de realizare a canalului. 11 ani mai tirziu, la 26 mai 1984, el inaugura Magistrala Albastra, la care au fost angrenate mijloace tehnice si umane fara precedent in istoria tarii.

Un efort fara precedent

Au fost dizlocate circa 300 de milioane de metri cubi de pamint si s-au turnat 3,6 milioane de metri cubi de beton simplu si armat, rezultind un canal navigabil in lungime totala de 64,4 kilometri, avind la capete doua ecluze duble de cite 310 metri lungime si 49,5 kilometri de ziduri de sprijin, cu un bazin hidrografic de 870 kilometri patrati. El traverseaza Dobrogea de la vest la est: traseul se desprinde din albia fluviului in zona vechiului Port Cernavoda, trece prin localitatile Medgidia si Basarabi si ajunge la mare in Portul Constanta-Sud.

In 1984, valoarea constructiei a fost estimata la 30 miliarde de lei, la acea vreme circa 2,2 miliarde de dolari. Banca Mondiala acordase la rindul sau un imprumut de 100 de milioane de dolari pentru finalizarea lucrarilor.
 

Al treilea canal din lume, dupa Suez si Panama

Dupa deschiderea canalului, din 1984 pina in 1989, el a fost utilizat numai pentru economia romaneasca. Dupa deschiderea granitelor, canalul faciliteaza accesul tarilor din Europa la Marea Neagra si face legatura cu tarile orientale.

Folosirea lui scurteaza cu aproximativ 400 km ruta marfurilor de la Marea Neagra pina la porturile dunarene din Europa Centrala si cu aproximativ 4.000 de kilometri drumul marfurilor din Australia si Orientul Indepartat catre Europa Centrala. Odata cu deschiderea canalului Main-Dunare, in 1992, s-a creat si o legatura navigabila directa intre Marea Neagra si Marea Nordului, intre porturile Constanta si Rotterdam.

Caracteristicile canalului permit derularea unui trafic anual de peste 80 milioane tone de marfuri, fiind al treilea canal ca marime din lume dupa Suez si Panama. Potrivit standardelor EEC-UNO, este incadrat in clasa a sasea de canale interioare, cea mai mare pentru astfel de constructii. Pescajul maxim admis este de 5,5 metri, permitind astfel accesul navelor fluviale si a celor maritime mici.

Amortizarea investitiei, in sase veacuri

In 2005, statisticile Administratiei Canalelor Navigabile aratau ca investitia s-ar fi amortizat in 633 de ani, pe baza traficului realizat pina in acel moment. Calculele nu includeau cheltuielile de intretinere si reparatii capitale, care ating pina la 20% din profitul anual.

Cel mai bun an din istoria canalului a fost 2005, cind traficul a depasit 30 de milioane de tone de marfa (31.965.103 tone). Perioadele mai proaste au fost cauzate in principal de razboaiele din fosta Iugoslavie, cind podurile peste Dunare au fost bombardate, iar traficul a fost practic blocat.

In luna decembrie 2008, Canalul Dunare – Marea Neagra realiza pentru prima data profit, nu mai mult de un milion de euro insa. Banii au fost directionati catre modernizarea canalului. (Sursa: Hotnews.ro)