29 de ani

Cu 29 de ani în urmă, un pastor reformat de origine maghiară din Timişoara – Lazlo Tokes – declanşa o revoltă populară ce avea să ducă la căderea comunismului din România. Nu şi a comuniştilor. Peste doar câteva zile, strecurat de către tabăra prorusă a PCR în studiourile televiziunii, politrucul Ion Iliescu începea deja să-i păcălescă pe români.

Pentru un popor imbecilizat de 45 de ani de comunism, discursul anti-Ceauşescu al lui Iliescu a fost suficient pentru ca fostul secretar de partid să fie considerat liderul de facto al mişcării populare. De fapt, chiar în acele ore se punea la cale lovitura de stat ce avea să înlocuiască, în fruntea ţării, comuniştii naţionalişti, adepţi ai delirului protocronist cu cei internaţionalişti, simpatizanţi ai Moscovei. Securitatea a trădat imediat, alăturându-se învingătorilor. Mai tolomacă, armata a tras întâi în popor apoi a trecut, la rându-i, de partea lui Iliescu. Cele mai multe şuturi în fund le-au luat însă miliţienii, care nu au înţeles exact ce se întâmplă.

Pentru a-şi asigura simpatia populaţiei, loialitatea aparatului de partid şi de stat ca şi sprijinul vechilor organe de represiune, Iliescu a falsificat imediat istoria. Adevăraţii disidenţi, ce rezistaseră ororilor detenţiei politice, au fost indicaţi ca duşmani ai României, pe motiv că nu au mâncat salam cu soia. Eroi precum Corneliu Coposu erau arătaţi cu degetul, fiindcă se distraseră în străinătate pe banii românilor. În realitate, după numeroşii ani de puşcărie, “Seniorul” stătuse în arest la domiciliu! Şi câtă batjocură a avut de înfruntat elegantul Ion Raţiu, urmaş al unei familii ce a luptat enorm pentru Marea Unire!

Bine şcolit în arta manipulării, Ion Iliescu a oferit certificate de revoluţionar (adică tot felul de privilegii) nu veritabililor luptători anti-comunişti, ci mai ales lichelelor care nu-i ieşeau din cuvânt. Vi-l mai aduceţi aminte de Bebe Ivanovici, ce fabrica revoluţionari pe bandă rulantă? Dar pe infractorul Dan Iosif?

Mai mult, Ion Iliescu a intervenit direct în actul de justiţie cerându-le judecătorilor să nu dea dreptate – aşa cum era firesc – proprietarilor ci chiriaşilor din casele naţionalizate. Imixtiunea a avut efecte devastatoare, deoarece, cu timpul, au pierdut atât proprietarii cât şi chiriaşii. A câştigat în schimb mafia imobiliară, care şi-a întins tentaculele peste tot în ţară, unde – din punct de vedere urbanistic – nu se mai respectă nicio regulă!   

Sunt multe de spus despre ticăloşiile lui Ion Iliescu, dar detaliul cel mai important este că, după o perioadă în care popularitatea sa se apropia de 90%, azi, doar cei mai neinformaţi dintre români mai susţin că omul Moscovei a făcut bine ţării! Urmările deciziilor anti-naţionale, dar pe placul “prostimii”, din urmă cu 20 de ani şi mai bine, se văd astăzi în toate domeniile societăţii româneşti, cangrenate de impostură, corupţie şi lipsă de patriotism.  

Cu toate acestea, deşi Iliescu a dispărut, partidul său (FSN, FDSN, PDSR, PSD) a continuat să prospere, născând tot felul de monştri.

Explicaţia pentru fertilitatea pesediştilor este simplă şi din păcate greu de contracarat. Cu fiecare ocazie, PSD a mărit în mod considerabil numărul românilor dependenţi de stat. De la asistaţii social la angajaţii din administraţie, de la bugetari la pensionari, de la şmenarii ce nu-şi pot justifica averile la infractorii ce aşteaptă amnistia şi graţierea, categoriile sociale pesediste formează majoritatea electoratului. (Evident, niciuna dintre aceste categorii nu este alcătuită exclusiv din pesedişti.)

Doar o economie solidă, în care salariile de la privat să fie net superioare celor de la stat, poate schimba situaţia. Dar PSD şi Liviu Dragnea au grijă să nu se întâmple aşa ceva. Nu degeaba fluierăm a pagubă după autostrăzi. Nu degeaba lefurile bugetarilor sunt majorate fără ca performanţele economiei naţionale să crească. Şi nu degeaba Teleormanul a rămas printre cele mai sărace zone ale ţării. Aşa cum anticipam în urmă cu doi ani, România seamănă tot mai mult nu cu Suedia (cum promitea Iliescu!) ci cu jalnicul judeţ al lui Dragnea, doldora de palate ţigăneşti. Cine şi-ar fi închipuit aşa ceva în urmă cu 29 de ani? Poate doar cei, foarte puţini, care nu s-au lăsat amăgiţi nici de Ion Iliescu şi nici de FSN.

Publicitate și alte recomandări video