Caută 
3 MIN
* Azi deja putem spune că vara fuse şi se duse (vara, ca varanul), fiindcă deja e septembrie în calendar. După ultima noapte de vară, iată şi prima zi de toamnă, mai scurtă decât cea de ieri, mai scurtă decât cea de alaltăieri. E toamnă, aşadar codurile de caniculă lasă loc codurilor de vânt şi ploi, care şi ele vor lăsa în locul lor coduri de ninsoare, viscol şi ger. E toamnă românească, oarecum diferită de cele despre care se învaţă la şcoală – cu recoltă bogată, hambare pline, vrednici lucrători ai ogoarelor care muncesc cu sârg, veseli, zi-lumină, apoi şi noaptea, la farurile tractoarelor etc. Este diferită, mai ales fiindcă în vara asta a fost secetă, a fost criză, a fost bătaie politică, au fost manifestaţii, procese, sentinţe, scandal, panaramă, au fost de toate, isprăvind cu găleţi cu gheaţă turnate în cap.
* Ţăranul, agricultorul român, are o singură satisfacţie: dacă tot nu s-a făcut mare brânză pe ogoare, de la condiţiile meteo, măcar scapă de păzit tarlaua, că şi hoţii cunosc situaţia. Avem, totuşi, o curiozitate firească: primarii din zeci de localităţi (indiferent din ce partid vor face parte, dacă va fi aprobată migraţia de dinaintea campaniei electorale) vor mai organiza Sărbătoarea Recoltei sau vor fi sinceri şi vor denumi aceste manifestări tradiţionale "Zilele Băutului de Toamnă în Pieţele Municipiului, Pentru a Aburi Electoratul în Prag de Alegeri Prezidenţiale"? Şi în toamna asta va fi sărbătorită recolta, chiar în lipsă, fiindcă mulţi cetăţeni cu drept de vot îndrăgesc roadele toamnei, deşi le consumă mai ales prelucrate: porumbul sub formă de bere, merele, prunele, caisele, zarzărele şi alte fructe sub formă de lichid din căzănel, iar despre struguri nici n-are rost să mai pomenim.
* Oricare şcolar poate spune pe de rost că toamna e mănoasă, rodnică şi bogată, cu mere, pere, în panere, şi gutui amărui, cu puf galben, ca de pui, cu ploaie care cade din cerul plumburiu, cu păsări călătoare care pleacă în ţările calde. Oricare elev întrebat despre toamnă simte un nod în gât şi un altul în stomac, picioarele încep să-i tremure şi privirea i se înnegurează: îşi aminteşte ce a încercat să uite vara, că în curând începe şcoala, încep temele, notele proaste, extemporalele, orele plicticoase. O speranţă încă mai există în sufletul elevului: că se va întâmpla ca în alţi ani, să se deschidă şcolile mai târziu, pe motiv că, din lipsă de fonduri, pereţii se prăvălesc, iar prin acoperişuri curge apa. Speranţa e zadarnică: fiind an electoral, după cum am mai spus, guvernul va aloca fonduri din belşug primarilor, având nevoie de ei înainte de alegeri, ca să scoată oamenii la vot şi să le explice cum şi pe cine să voteze.
* Astăzi, repetăm, a venit toamna, cel puţin pe partea calendaristică; prin urmare, agricultorii harnici vor obţine producţii record de cereale, legume şi fructe, aşadar vor avea ce exporta în România. Număratul bobocilor iese cu puţine cifre înainte de virgulă, fiindcă mulţi boboci au fost mâncaţi, deja, la fel ca berzele, de românii înfometaţi. Pesemne că tăierea teilor şi înlocuirea lor cu salcâmii japonezi a fost pusă la cale de ecologiştii care încearcă să protejeze pupezele din tei de localnicii care văd în ele fripturi cu pene, zburătoare. A venit toamna, deci să o primim cu pâine şi cu sare, ca la români, că pentru altceva, oricum, nu sunt bani!
