ANAF, vot, diaspora

Nu, nu e deloc o coincidenţă! Noul proiect propus de Ministerul Finanţelor ţâşneşte din cel mai autentic pesedism. El transmite diasporei următoarele: "Spuneţi că vă pasă de ţară? De aia vă buluciţi la urne şi apoi protestaţi pe 10 august în Piaţa Victoriei? Păi, demonstraţi! Ia cotizaţi voi la patrie, simţiţi-vă într-adevăr responsabili".

Cu trei luni înainte de un ciclu electoral, ministrul Finanţelor Teodorovici a lansat un proiect ciudat. Deşi între România şi statele UE şi alte state occidentale există acorduri pentru evitarea dublei impuneri, ambasadele şi consultatele vor primi misiunea de a-i identifica pe românii stabiliţi în străinătate, pentru ca Fiscul din România să-i poată înregistra, urmând să le comunice dacă au taxe de plătit în ţară. Vă imaginaţi "entuziasmul" milioanelor de români plecaţi să-şi facă un rost mai bun: "Nici aici nu ne lăsaţi? Nu cerem niciun fel de servicii statului român – sănătate, educaţie, străzi, securitate, ba mai trimitem bani pentru familii – şi voi vreţi să ne jupuiţi şi aici?"

ANAF-ul nu e deloc o instituţie transparentă. Îi iartă pe cei cu datorii imense, îi scapă pe cei cu protecţie politică şi îi scoate din minţi pe cei corecţi. Oricât ai fi de bine intenţionat şi bun cetăţean, renumele ANAF-ul este unul cumplit. Iar în relaţia cu diaspora, Fiscul e un fel de noua Securitate: obstacolul între români şi o firavă prosperitate. Să-i înfiinţezi un fel de birou în fiecare ambasadă e noaptea minţii, divorţul total cu disapora.

Statul român nu are idee câte persoane au contract legal de muncă, câţi muncesc la negru pe teritorul în care îşi exercită suveranitatea. În general, dacă întrebi, de la fiecare instituţie vei afla cifre diferite (Ministerul Muncii, INS). De aceea, e curios cum vor proceda ambasadele în identificarea românilor din străinătate. Ce vor face concret?

Prima ocazie să-i "identifice" la scară mare vor fi alegerile prezidenţiale din luna noiembrie, primul scrutin în care se va putea vota prin corespondenţă. Şi aşa procedura e destul de stufoasă, paşii sunt complicaţi – doar ceva peste 40.000 de români (aproximativ 1% din totalul celor din afară) s-au arătat interesaţi de votul prin corespondenţă şi deschiderea unor noi secţii de votare. Mulţi îşi vor pune întrebarea dacă acesta nu cumva este prilejul prin care statul român să-i prindă în capcană, să livreze datele ANAF-ului.

Ideea cu ANAF-ul în ambasade înaintea unui an electoral va funcţiona, fie şi ca zvon, pentru a-i speria pe votanţi. PSD nu are nimic de pierdut – a obţinut doar 3% din votul străinătăţii la europarlamenare. Din acest motiv, opoziţia trebuie să-şi pună mai serios întrebarea cât va mai conta străinătatea în evaluarea propriilor scoruri. Nu e doar discuţia arhicunoscută legată de cozile la urne, de haosul logistic pus la cale de PSD – faţă de care ambasadorii au reacţionat nervoşi la MAE -, cât de o nouă "probă" psihologică la care vor fi supuşi cei care intră în contact cu misiunile diplomatice în străinătate: înscrierea în evidenţele ANAF. Diaspora – piaza rea a PSD-ului – are un nou meci cu statul român. Poate cel mai serios, fiindcă acum nu e vorba de opţiuni politice, ci de bani.