Are sau nu amanta parte la averea defunctului? Detalii inedite despre procesul de la Înalta Curte a unui fost politician ieşean

Ales consilier local din partea ALDE în 2016, Daniel Constantin Corozăl era şi un om de afaceri de succes, deţinând Master Pub din Tudor Vladimirescu, săli de jocuri şi o firmă de transporturi. Ultima sa declaraţie de avere menţiona conturi bancare de 4,2 milioane lei şi venituri anuale de 1,7 milioane lei numai din dividendele firmelor sale. Corozăl a decedat pe neaşteptate în 2017, la doar 45 de ani, treburile familiale rămânându-i mai mult decât încurcate. La scurt timp după moartea lui Corozăl, iubita acestuia, Mirela Melinte a înaintat Tribunalului o acţiune în declararea simulaţiei, prin care aceasta cerea recunoaşterea contribuţiei sale la averea consilierului.

În faţa Judecătoria, Mirela Melinte a precizat că avusese o relaţie personală cu Corozăl timp de 23 de ani. Locuiseră împreună, plecaseră împreună la muncă în Grecia, iar la întoarcere înfiinţaseră împreună firma de transport. Aceasta era trecută doar pe numele lui Melinte afirmând că luaseră această decizie pentru ca ea să fie protejată în cazul apariţiei unor probleme juridice şi pentru a nu apărea discuţii în familie. Melinte era angajată drept contabilă, reinvestind constant în firmă banii câştigaţi, contribuind ulterior şi la celelalte firme ale lui Corozăl.

Prin urmare, era îndreptăţită la jumătate din valoarea autoturismelor şi microbuzelor din patrimoniul firmei Transworld SRL, jumătate din valoarea clădirii Trust Construct Copou şi jumătate din valoarea terenului şi apartamentelor aparţinând lui Corozăl. De partea cealaltă, mama şi sora lui Corozăl au afirmat că între Melinte şi Corozăl ar fi existat o relaţie sporadică doar în perioada 1994-1997. În 2008, Corozăl ar fi avut o relaţie cu altă persoană, cunoscută de prieteni şi familie, care s-ar fi ocupat de achiziţionarea unui apartament în Copou. În 2015, bărbatul ar fi avut o altă relaţie, iar ulterior alta. Banii necesari intrării sale în lumea oamenilor de afaceri ar fi provenit de la tatăl său. Rolul Mirelei Melinte ar fi fost de simplă contabilă, neparticipând la luarea deciziilor de afaceri. Declaraţiile martorilor au fost contradictorii, unii susţinând versiunea Mirelei Melinte, ceilalţi, pe cea a familiei. Din ele, magistraţii Tribunalului nu au putut deduce mai mult decât existenţa unei relaţii între Melinte şi Corozăl, nu şi a vreunei contribuţii a acesteia la construirea averii consilierului.

Sentinţa Tribunalului a fost contestată de Melinte, aceasta criticând faptul că judecătorii se limitaseră să precizeze că din cercetarea efectuată nu rezultă veridicitatea afirmaţiilor sale, fără a arăta ce altă situaţie de fapt ar fi considerat a fi reală. Melinte ceruse să se constate caracterul simulat al înfiinţării SC Transworld SRL pe numele lui Corozăl, ca şi al achiziţionării ulterioare a mai multor terenuri şi a unui apartament. Voinţa reală a celor doi ar fi fost ca bunurile să fie deţinute în cote-părţi egale. Simulaţia, denumită de literatura de specialitate „manifestarea minciunii în drept” presupune existenţa unui act juridic secret care înlătură sau modifică un act cunoscut.

„Nu este imperativ sa existe un înscris când între părţi există o relaţie de rudenie sau apropiere care nu necesită în accepţiunea legiuitorului un act scris (frate-soră, părinţi-copii, concubin-concubină etc). Fiind mai mult decât dovedită atât relaţia îndelungată de concubinaj, cât şi provenienţa sumelor destinate persoanei juridice, faptul că în afara actului de înfiinţare semnat doar de defunct, toată contabilitatea în timp, creditările pe firmă, celelalte societăţi în număr de aproape 20, 10 cu procent majoritar reclamanta şi 10 cu procent majoritar defunctul (pe toate aceste societăţi, atât defunctul cât şi reclamanta îşi dăduseră unul altuia împuterniciri de rulare a sumelor de bani, depuneri bancare şi drept de semnătură), dovedesc cu prisosinţă în acest caz caracterul simulat al actului de înfiinţare”, a afirmat Melinte.

Aceasta a detaliat nu doar relaţiile de afaceri, de colaborare apropiată, ci şi aspecte ţinând de viaţa personală. „Întreaga convieţuire împreună timp de 23 de ani a fost exact ca cea a unui cuplu căsătorit, au împărţit greutăţile dar şi satisfacţiile, au muncit şi au gospodărit împreună, au botezat împreună, au cununat împreună, mergeau în concedii împreună, luau decizii numai împreună cu privire la societăţi şi banii firmelor, iar în luna aprilie 2016 reclamanta a primit inelul de logodnă”, au reţinut judecătorii din apelul înaintat de Melinte. Cei doi nu ajunseseră la o oficializare a relaţiei, întrucât Corozăl apărea în acte ca fiind căsătorit cu o italiancă.

Contestaţia depusă de Melinte a fost respinsă de magistraţii Curţii de Apel. Aceştia au apreciat că judecătorii instanţei inferioare îşi motivaseră decizia, dar o făcuseră pe scurt. „Motivarea unei hotărâri nu este o problemă de volum, ci una de esenţă, de conţinut, aceasta trebuind să fie clară, concisă şi concretă, în concordanţă cu probele şi actele de la dosar”, au spus magistraţii. Ei au respins şi asimilarea relaţiei de concubinaj dintre Melinte şi Corozăl cu o căsnicie.

Corozăl era însurat din 1993, iar căsătoria nu fusese desfăcută. Îşi începuse relaţia cu Melinte în 1994, ca o relaţie în afara căsniciei. Relaţia lor ar fi putut fi asimilată unei căsnicii doar în condiţiile în care Corozăl nu ar fi avut o altă relaţie oficializată civil. „Din această perspectivă, concubinajul, în accepţiunea pe care apelanta înţelege să o susţină, cu toate efectele sale patrimoniale, şi căsătoria se exclud reciproc”, au argumentat judecătorii Curţii de Apel respingerea contestaţiei. Finalul întregii afaceri urmează să fie tras de magistraţii ÎCCJ care au avut ieri în faţă recursul declarat de Melinte.