Bomba bombelor: DLAF şi OLAF la Iaşi. Banii jos, ochii la uşă!

Pentru că nimeni nu vrea să spună nici bună ziua în legătură cu chestiunea, l-am trimis la înaintare pe amicul Archibald Tănase, ca să afle el măcar de la păsărelele de sub streşini ce şi cum.

Iar acestea, zice amicul Archie, ciripesc că, din ce au auzit ele în păsăreasca lor, inspectorii evropeneşti (în fapt românaşi de-ai noştri, dar care cică n-au mamă n-au tată când sunt în control) s-ar fi interesat şi ar pune întrebări peste tot mai mult în legătură cu un anume proiect, dar şi în legătură cu o afacere legată de nişte traverse folosite acuma câţiva anişori.

Hopa: oare o fi chestiunea aia a lui nea Paulică de la Anvelopa de Negoţ, de care am mai vorbit noi aicea mai demult? Sau o fi vorba de anvelopa salarială? Hmmm, hai că dăm cu banu’ şi gata…

PS: În primă audiţie ştim că v-aţi gândit că acest control nu are treabă cu actualul şef de la Roznovanu, Mihăiţă. Dar am zice să staţi puţin şi să nu mânaţi, ci lângă boi să v-alăturaţi şi să vă gândiţi că, pe atunci, Mihăiţă era vice, iar înainte de asta era derector tehnic, şi că de multe chestiuni chiar el s-a ocupat exclusiv. Iar aicea, zice-se, ar fi vorba taman de o astfel de mâncare de peşte, numai bună de servit la dezlegare.

Aşa că, bun, de-acuma puteţi da bice şi mâna boii…

Exegeză şi critică teatrală: sceneta lui Mihăiţă de sprijin pentru Habarnagiu

Şi încă una scurtă dar vioaie, la final, despre ce se mai petrece pe la palatul cel Roznovan, dacă tot veni vorba. Ne-au întrebat unii cetitori ce părere avem de faptul că Mihăiţă alege să se facă de râs cu ultimele sale gesturi, gen plecări în concediu neanunţate şi întoarceri intempestive de tătă panarama, sau contestări aiuristice şi fără orizont, totul ca să încerce fără sorţi de izbândă să-l ajute pe vicele Habarnagiu.

Dragilor, se vede că nu aţi urmărit cu atenţie chestiunea! De-un par egzamplu, credeţi că Mihăiţă nu ştie că gesturile sale de susţinere pentru Habarnagiu sunt doar de ochii lumii? Sau, în fine, mai ales de ochii celui vizat, adică fostul amic de şpriţuri? Ba da, dar tocmai aicea-i şmecheria. Adicătelea, e clar că Mihăiţă nu mai are ce face, iar noi chiar bănuim că nici nu vrea cu adevărat să-l susţină pe fostul vice, dar pericolul e în altă parte.

Anume, un Habarnagiu care nu mai are nimic de pierdut, dar şi nervos pe Mihăiţă, poate deveni foarte periculos, la câte ştie despre biznisurile amândurora. Aşa că, ştiţi cum e? Ca în bancul acela cu găina fugărită de cocoş: decât să zică că-s curvă, mai bine mă împiedic…

Publicitate și alte recomandări video