Ce-i lipseşte Iaşului să devină un oraş care chiar contează

Iaşul este fără echivoc cel mai dezvoltat oraş din zona de nord est a ţării. Faţă de Cluj, Tmişoara, Constanţa, Sibiu sau Braşov stă ceva mai prost aproape din toate punctele de vedere: economic, social, pe alocurile chiar şi cultural. Mai mult când citeşti statisticile zici că te afli într-un oraş de mâna a doua. Asta şi pentru că la 20 de kilometri distanţă, mai ales spre est, nord-est şi sud-est, spre graniţa cu Republica Moldova, sărăcia este la ea acasă. Când te întorci de acolo în Iaşi aproape că eşti tentat să spui că ai ajuns într-un oraş din vest, cu tot ce înseamnă acel vest. Eşti într-o altă ţară, într-o altă lume, una diferită. Statisticile şi percepţiile ascund multe erori. Primele lucrează în special cu medii şi prin acest mecanism sunt  nivelate multe diferenţe. Statisticile oficiale nici nu cuprind tot ceea ce este în Iaşi. De exemplu, angajaţii firmei Continental, majoritatea ingineri, oameni plătiţi peste medie nu figurează în scripte din Iaşi, ci în cele de la Timiş unde este înregistrată firma mamă. La fel se întâmplă şi cu oamenii din bănci, marile reţele comerciale sau din alte câteva firme care au aici doar filiale. Ele nu sunt înregistrate în judeţul nostru. Una peste alta vrem să arătăm că oraşul Iaşul, nu judeţul, este ceva mai dezvoltat decât o arată statisticile. Pe alocuri este chiar un oraş cool, doar pe alocuri. Acum să mergem spre punctul nostru de interes. Cum a ajuns un loc înconjurat din toate punctele de sărăcie, una lucie în anumite părţi, să fie totuşi la un nivel cât de cât apropiat de concurenţii săi şi ce-i lipseşte să îşi atingă potenţialul sperat de locuitorii săi?

În primul rând, are o moştenite aparte. A fost capitala Moldovei, până la Unirea Principatelor – nu Mica Unire cum le place multora să spună. A fost capitala ţării în timpul Primului Război Mondial. Nu a plecat de la zero, ci de pe picior de egalitate sau poate chiar cu un mic avans în faţa Bucureştiului, Clujului sau Timişoarei (istorii dau Iaşul ca fiind mai dezvoltat faţă de Bucureşti în perioada dinaintea Unirii din 1859).

În al doilea rând, găzduieşte un important centru universitar. Aici s-a născut prima Universitate modernă din ţară – „Al. I. Cuza”. Şi emanaţiile unui astfel de centru nu sunt neglijabile. În zonă s-a dezvoltat un centru medical, pe alocuri de excepţie, cu profesionişti de primă mână. Iar nu este puţin lucru. Aproape toată lumea din zona Moldovei se gândeşte în cazul unei suferinţe mai grave cum să ajungă să fie tratată la un spital din Iaşi.

În al treilea rând, în Iaşi s-au creat afaceri care nu sunt aşa legate de mediul politic. Nu sunt în totalitate desprinse de înfluenţa contractelor cu statul, dar oricum nu aşa de dependente. Şi asta a fost un avantaj. A avut şi norocul să aibă cea mai mare masă de absolvenţi din zona tehnică, motiv pentru care companii multinaţionale mari şi-au „plantat” aici sucursale: Amazon, Continental, Xerox sau Oracle ca să amintim doar câteva dintre ele. Acestea au putut plăti salarii mai mari şi Iaşul s-a repoziţionat pe harta ţării cu ajutorul lor. Din acest punct de vedere alta era situaţia în urmă cu 15 ani, una mult mai tristă şi mai lipsită de speranţă.

Şi totuşi ce nu a avut şi ce nu are Iaşul ca să devină un oraş strălucitor, plin de speranţă şi exuberanţă, locul în care să vrei să ajungi şi să nu mai pleci? Nu a avut şi nu are lideri care să inspire şi care să acţioneze hotărât. Mai ales nu are lideri politici. Oameni puternici care să poată ţine piept liderilor din capiala ţării, care să meargă în Bucureşti şi să se bată pentru regiune de la egal la egal cu omologii lor. Aproape toţi fără excepţie, indiferent de culoarea politică, sunt atât de slabi încât mai tot timpul spun doar „DA” indiferent ce li se cere. Ei se gândesc doar cum să ajungă pe liste şi apoi cum să-şi păstreze poziţiile. De exemplu, în ultimii 20 de ani PSD a deţinut puterea o perioadă foarte mare de timp. Politicienii din Iaşi de la această formaţiune politică, mulţi la număr, nu au obţinut nimic pentru municipiu. Nici măcar cât pentru o ceapă degerată. Acum, PNL este pe val. Ce se întâmplă însă? Şeful filialei unelteşte la Bucureşti, desigur ca să-şi asigure el spatele, şi restul filialei se trezeşte că primarul în funcţie Mihai Chirca, fost PSD-ist de frunte, este cu un picior în barca lor. Filiala, cu mici excepţii, a rămas împietrită, mută, parcă paralizată. Dacă aşa a zis şeful cel mare, ce să-i faci, ce mai poţi spune! Lipsesc apoi şi voci puternice din mediul de afaceri care să facă lobby pentru proiectele importante ale Iaşului, cum este autostrada. Ei plătitorii de taxe au tot dreptul să fie mai vocali, să spună lucurilor pe nume, până la urmă ţin cumva regiunea în spate. Au şi autoritatea nenesară. Dar ei tac sau vorbesc pe la colţuri, în şoaptă ca să nu-i supere pe cei mari. Lipsa asta de lideri din Iaşi, cel mai dezvoltat oraş de departe din această parte de lume, văduveşte toată regiunea de nord est a ţării. Moldova nu poate închega în jurul Iaşului un proiect care să ridice toată regiunea. Şi divizaţi aşa cum suntem acum, putem fi mai uşor de „mânat” de la spate. Suntem mai uşor de corupt cu funcţii obscure şi câţiva „mărunţei”.