Cinci luni irosite la Politehnica

Contestată virulent atât în mediul online, printr-un val lung de jigniri, multe grave, cât şi în oraş, vocal, prin diferite bannere şi chiar şi în Consiliul Local, care, între altele, a blocat finanţarea Politehnicii, condiţionând reluarea acesteia de demisia capilor clubului, fosta conducere a grupării ieşene a plecat in corpore din Copou în luna iunie. Aceasta era formată din Adrian Ambrosie, Leonid Antohi, Ion Apostol, Ioan Melinte şi Mircea Ursu, care erau atât membri ai Adunării Generale, cât şi ai Consiliului Director în momentul în care Poli a retrogradat în Liga a II-a. În locul lor au fost instalaţi Cristi Amironesei, Florin Briaur, Vlad Ciobanu, Dan Cojocaru şi Cezar Honceriu – în Adunarea Generală, Amironesei, Ciobanu, Honceriu, Ilie Gheorghică şi Vasile Simionaş – în Consiliul Director, cu Briaur şi Cojocaru componenţi ai executivului.

Deşi numirile, făcute netransparent, fără niciun criteriu clar, au fost contestate de multe voci, ţinând cont de contextul existent la acea oră, noii şefi au beneficiat de ceva indulgenţă. Semnalată de „Ziarul de Iaşi”, lipsa de ştaif sau de experienţă a unor persoane care se ocupau de fotbalul feminin (Amironesei), futsal (Ciobanu), minifotbal (Cojocaru), politică (Briaur), pregătire fizică (Honceriu) sau atletism (Gheorghică), doar Simionaş,având un CV consistent, aflat însă la apus de carieră, a fost trecută oarecum pe planul doi de aprigii critici ai trecutului. Din păcate, după cinci luni de activitate, rezultatele actualei conduceri lasă serios de dorit, nivelul de profesionalism etalat fiind taxat din ce în ce mai des.

Principala critică este legată de rezultatele economice, în condiţiile în care obiectivul principal a fost redresarea financiară. Restanţele generate de conducerea trecută, anunţate a fi de circa 2 milioane de euro, au scăzut doar la jumătate, totul datorită investiţiei Consiliului Local Iaşi. Din nefericire pentru Poli, peste acestea s-au aşternut noi datorii, acumulate pe parcursul actualului sezon, la ora actuală fiind restanţe salariale şi de două luni. Marea problemă este că deşi ţinta a fost reducerea cheltuielilor, Poli, care se află la mijlocul clasamentului Ligii a II-a, cheltuieşte cât echipe care atacă promovarea. Lucru de neacceptat, la birouri sunt numeroase salarii din cinci cifre, de neîntâlnit la multe cluburi de Liga I, în lot sunt jucători cu retribuţii ca la primul eşalon, în deplasări s-a făcut destulă risipă, la Centrul de Copii şi Juniori schema de personal este peste cea existentă în trecut la prima ligă. Mai mult, la sectorul juvenil bugetul salarial a crescut, la un moment dat, deşi rezultatele sunt catastrofale. Iar lista, care cuprinde şi multe subiectivisme pe partea de personal şi episoade în care lipsa de competenţă a fost probată (cantonamentul ratat de la Vatra Dornei este un singur exemplu), poate continua. De vină pentru starea existentă sunt, firesc, conducătorii Politehnicii.

Deşi e consilier local, Briaur, care a avut şi unele declaraţii neinspirate, nu a reuşit să aspire la timp bugetul aprobat de CL pentru acest sezon, care trebuia să fie încasat începând de pe 1 iulie!. Astfel, la ora actuală au fost luaţi de la municipalitate doar 450 000 de lei din cele 2 milioane lei aprobate. Cojocaru a ieşit în evidenţă mai mult prin derapaje verbale, cele de la meciul cu Brăila fiind notabile. Honceriu nu a pus piciorul în prag la un Centru de Copii care nu poate fi numit Academie. Ciobanu şi Gheorghică acceptă să fie mai mult cu numele pe la Poli, în timp ce Amironesei este antrenorul clubului feminin Navobi care a pierdut la masa verde un meci la Roman pentru că nu a fost în stare să prezinte la ora startului un minim de jucătoare cu drept de joc!

Într-un astfel de peisaj, nu e de mirare că la meciurile din Copou au ajuns să vină câteva sute de spectatori, că primul sponsor atras va aduce o sumă simbolică, că mulţi ieşeni nu mai vor să audă de fotbal şi că speranţa schimbării din vară ar putea aduce ceva bun începe să se stingă.

Acum, actuala conducere a Politehnicii are o singură şansă dacă nu vrea să ajungă, la fel ca precedenta, în centrul tirului criticilor vehemente ale suporterilor: schimbarea radicală la faţă în vacanţa de iarnă, care bate la uşă, şi instaurarea unui climat propice performanţei.