Contribuţii ieşene la întemeierea statisticii oficiale în România

Ca disciplină ştiinţifică, statistica a apărut în secolele XVII şi XVII în cadrul şcolii „descriptive” din Germania, cu contribuţia unor profesori renumiţi ca Hermann Conring (1606-1681) de la Universitatea din Helmstedt, Ludwig von Seckendorff (1626-1692) de la Universitatea din Halle, Gottfried Achenwall (1719-1772) de la Universitatea din Götttingen, precum şi în cadrul şcolii „aritmeticii politice” din Anglia, având ca reprezentanţi pe John Graunt (1620-1674), William Petty (1623-1687) şi astronomul Halley (1652-1742). La aceste personalităţi adăugăm şi meritul belgianului Adolf Quetelet (1796-1874), care a devenit directorul Statisticii din Belgia, iniţiator al congreselor internaţionale de statistică, cu contribuţii în perfecţionarea tehnicilor statistice. Cercetările statistice din acele vremuri erau îndreptate spre studierea datelor furnizate de parohii şi cancelarii, referitoare la mişcarea populaţiei, obligaţiile fiscale ale cetăţenilor, situaţia deţinătorilor de proprietăţi.

În Ţările Române, prima preocupare privind utilizarea datelor statistice este consemnată în lucrarea Descriptio Moldavie (Descrierea stării de odinioară şi de astăzi a Moldovei) a domnitorului Dimitrie Cantemir (1673-1723). Monografia a fost redactată în limba latină, la solicitarea Academiei de Ştiinţe din Berlin, în perioada 1714-1716, pe când savantul moldovean de talie europeană se afla în exil, la curtea ţarului Petru cel Mare al Rusiei. În capitolul Despre orânduirea de stat, Cantemir prezintă o serie de date privind finanţele ţării, tributul şi peşcheşurile pe care Moldova le plătea Porţii Otomane, precum şi despre locuitorii acestor meleaguri despre care spune că rareori ajung la vârste înaintate.

Prima lucrare veritabilă de statistică a fost semnată de prinţul Nicolae Şuţu (n. 25 octombrie 1798 la Constantinopol – d. 10 ianuarie 1871), apărută în limba franceză cu titlul Notions statistiques sur la Moldavie, Iaşi, în anul 1849, tradusă de Teodor Codrescu şi publicată cu unele comentarii sub titlul Notiţii statistice asupra Moldovei, la Tipografia Buciumul Român din Iaşi, în anul 1852. Cartea prinţului Şuţu este „prima încercare statistică” care oferă date privind teritoriul, populaţia, producţia agricolă, industria existentă în acea vreme, comerţul, consumul şi „forţele productive” ale Moldovei.

Primul curs de statistică a fost susţinut la Academia Mihăileană din Iaşi de paşoptistul ardelean Alexandru Papiu-Ilarian (n. 27 septembrie 1827 la Bezded, Comitatul – d. 23 octombrie 1877 la Sibiu). Al. Papiu-Ilarian a fost ministru în Transilvania, unul dintre principalii organizatori ai Revoluţiei de la 1848. A participat la Adunarea Naţională de la Blaj, din 18-30 aprilie 1848 şi la cea din mai 1848. De formaţie enciclopedică, doctor în drept (1854), istoric, lingvist şi statistician, a susţinut cursuri de drept şi cursul „Statistica generală a Europei” la Academia Mihăileană din Iaşi, în perioada 1855-1858.

Ordonanţa nr. 247 din 12 iulie 1859 pentru înfiinţarea Oficiului Central de Statistică Administrativă, semnată de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, reprezintă actul de naştere a statisticii oficiale în România, una dintre primele instituţii publice care au fost înfiinţate după Unirea Principatelor Române şi printre primele oficii de statistică din Europa.

Primul director al Direcţiei de Statistică a Moldovei a fost savantul Ion Ionescu de la Brad (n. 24 iunie 1818 la Roman – d. 1891 la Brad, judeţul Bacău). Este unanim recunoscut ca întemeietor al ştiinţelor agricole din România (alături de Gheorghe Ionescu-Şişeşti, 1885-1967), economist cu contribuţii notabile în contabilitatea societăţilor agricole, statistician cu participări la manifestări ştiinţifice de profil pe plan internaţional. În domeniul statisticii, Ion Ionescu de la Brad se distinge prin organizarea şi conducerea recensământului din 1859-1860 şi prin lucrarea Povăţuiri pentru catagrafia Moldovei precedate de oarecare elemente de statistică, apărută la Tipografia Buciumul Moldovei, în anul 1859. Ion Ionescu de la Brad a fost delegat să reprezinte ţara la Congresul Internaţional de Statistică de la Haga, defăşurat în perioada 4-11 septembrie 1869. A fost ales membru al Societăţii de Statistică de la Londra.

Despre Constantin (Costache) Negruzzi (1808-1868), patronul spiritual al liceului cu acelaşi nume din Iaşi, se cunoaşte că a fost primul mare prozator român, traducător şi om politic, dar mai puţin faptul că a îndeplinit şi funcţiuni în statistica oficială. În anul 1839, Costache Negruzzi a fost însărcinat cu lucrările catagrafiei, cutreierând luni de zile satele Moldovei. Prozatorul a fost al doilea director al Statisticii din Moldova, din 20 octombrie 1860 până la 1 iulie 1861, deşi dintr-o notiţă din Tribuna Română (25 februarie 1860) reiese că ocupa acest post de prin februarie 1860.

În rândul scriitorilor români cu contribuţii în domeniul statisticii se înscrie şi poetul Mihai Eminescu, care figurează la un moment dat printre lucrătorii statisticii oficiale, la Bucureşti. Pe când era redactor la revista de cultură şi literatură „Timpul”, Eminescu a lucrat ca inspector statistician la Oficiul Central de Statistică, poziţie facilitată de ministrul de interne de la acea vreme, Nicolae Kretzulescu. În perioada studenţiei sale vieneze, Eminescu a audiat prelegerile lui Franz Xavier von Neumann Spalbart (1837-1888), unul dintre marii statisticieni ai epocii, vicepreşedinte al Institutului Internaţional de Statistică (fondat la 24 iunie 1885). Mihai Eminescu a valorificat însemnările de la cursul de statistică frecventat la Viena într-un manual de statistică pe care l-a redactat şi utilizat în perioada în care a fost profesor suplinitor la Şcoala de Fete.

Ţinând cont de toate aceste contribuţii, putem afirma fără tăgadă că Statistica s-a născut la Iaşi prin lucrările lui Dimitrie Cantemir, Nicolae Şuţu şi Ion Ionescu de la Brad, prin profesori ca Al. Papiu-Ilarian care a predat elemente de statistică la Academia Mihăileană din Iaşi, prin conducătorii statisticii din Moldova Ion Ionescu de la Brad şi Costache Negruzzi, şi, mai târziu, prin demersurile instituţionale ale sociologului Dimitrie Gusti (născut la Iaşi) în consolidarea statisticii oficiale, mai întâi profesor la Universitatea din Iaşi, apoi profesor la Universitatea din Bucureşti.

De-a lungul celor 161 de ani de funcţionare neîntreruptă, statistica oficială din România a fost condusă de personalităţi marcante ale ştiinţei şi culturii ca Dionisie Pop Marţian, Ion Ionescu de la Brad, Loenida Colescu, Sabin Manuilă, Anton Golopenţia, Constantin Ionescu, a beneficiat de contribuţiile unor savanţi şi creatori de şcoală socială, economică, demografică, matematică precum Dimitrie Gusti, Virgil Madgearu, Octav Onicescu, Nicolae Georgescu-Röegen, Gheorghe Mihoc, Vladimir Trebici.

Ciprian Iftimoaei este director adjunct al Direcţiei Judeţene de Statistică Iaşi şi lector asociat doctor la Facultatea de Filosofie şi Ştiinţe Social-Politice a Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi