Cum demotivezi alegătorii să iasă la vot

De câţiva ani, cumpăr Libertatea de vineri – strict pentru programul tv. Dar cam de la începutul acestui ani n-am putut să nu remarc o primenire a cotidianului, acesta schimbându-se dintr-un tabloid ce-a fost atâta vreme într-un ziar cu investigaţii serioase şi dezvăluiri pe măsură, cu destule reportaje şi articole care chiar merită citite. Cu atât mai mult mă miră aproape fiecare editorial semnat de Patrick André de Hillerin în pomenita ediţie de vineri, în măsura în care opiniile domniei sale parcă nu rezonează cu orientarea ziarului (din ce-am putut eu vedea – critică faţă de Putere şi guvernanţi). Pentru că eu aşa ştiu: editorialul reflectă îndeobşte şi poziţia ziarului şi nu doar opinia personală a autorului.

Despre editorialul în care a ţinut şi el isonul corurilor anti-Kövesi (negându-i reprezentativitatea naţională) am şi scris. Primele două texte de luna asta, apoi, n-au făcut decât să-mi întărească senzaţia de discurs subversiv (mascat eurosceptic ori chiar anti-UE).

Iată, pe 1 martie, PAH a semnat ditamai editorialul în care ne-a explicat de-a fi a păr "Ce nu votăm pe 26 mai" (titlul editorialului). Pe puncte – 10 (zece) la număr:

1. "În primul rând, nu votăm pentru schimbarea majorităţii parlamentare în Parlamentul României…";

2. "nu votăm pentru schimbarea Guvernului României…";

3. "nu votăm pentru alegerea unor noi primari şi a unor alte consilii locale şi judeţene. Asta vom vota în iunie 2020;

4. "nu votăm pentru alegerea preşedintelui…";

5. "nu votăm pentru arestarea şi condamnarea unor politicieni…".

6. "nu votăm pentru construirea de autostrăzi, spitale şi şcoli…"

7. "nu votăm pentru schimbarea legislaţiei şi politicilor fiscale…"

8. "nu votăm pentru modificarea legilor justiţiei…"

9. "nu votăm pentru asfaltarea străzilor şi a uliţelor din toate localităţile României, pentru introducerea canalizării în toate localităţile României, pentru eliminarea WC-urilor din fundul curţilor, pentru îmbunătăţirea sistemului sanitar, pentru îmbunătăţirea sistemului de educaţie din România…";

10. "nu votăm pentru mai mulţi bani de la UE…"

Astfel stând lucrurile, la naiba cu alegerile europarlamentare, nu-i aşa? Dar…

Dar: are dreptate dl PAH? Păi, exact ca şi data trecută (cu Kövesi): formal, da. Căci explică el în fiecare caz cine şi când se ocupă (sau nu) de cele pentru care, cum încearcă el să ne convingă, nu votăm pe 26 mai: iată, "bugetul UE pentru 2021-2027 este propus de Comisia Europeană, negociat în Consiliul UE, iar Parlamentul European votează doar cu DA sau NU, fără a putea face nici măcar o modificare".

"Bun, şi ce votăm, totuşi?", concede a se/ne întreba PAH, în final. Şi ca să ne convingă să mergem, totuşi, la vot, iată cum "argumentează" (ghilimelele astea îmi aparţin): "Asta trebuie să ne spună politicienii, până pe 26 mai, fără a ne amăgi cu vreunul dintre lucrurile din lista de mai sus. Dacă nu reuşesc să o facă, atunci vom merge la vot cu ideea că nu votăm nimic altceva decât 33 de politicieni care vor câştiga din salarii 80.000 de euro anual, din diurnă, alţi 52.000 de euro anual plus alte zeci de mii de euro pentru care nu trebuie să aducă nici o justificare."  

Straşnic argument, nu? Adică să mergem noi să votăm 33 de indivizi care vor câştiga o căruţă de euroi (după cinci ani "vor avea economii de peste 100.000 de euro, în cel mai rău caz", ne asigură motivator PAH), neputând face nica pentru Românica? Haida de!

În fine, în următorul editorial de vineri ("Repetarea istoriei nu este mama învăţăturii", 08.03.2019), parcă Patrick André de Hillerin a ţinut să betoneze futilitatea votului din 26 mai: "Care este nivelul de viziune al liderilor europeni? Zero. Ei ne cer doar să votăm pentru a-i alege pe cei care sunt alţii decât cei care nu ne plac. Atât. Cum ar veni, schimbăm doar DJ-ii, poate şi muzica, dar atât. Petrecerea cotinuă, aşa cum a continuat şi orchestra să cânte pe Titanic."

În încheiere, atât vreau să mai spun: toţi pesediştii care i-or fi citit editorialele astea musai şi-au frecat mulţumiţi mâinile! Hai că bine le mai zice Patricku’ ăsta, frate! Căci pentru pesedei, cu cât prezenţa la vot e mai mică, cu atât mai sus le urcă procentajul propriu.

Cât priveşte argumentaţia formal, strict formal corectă a editorialistului bucureştean, tot eşafodajul acesta din zece puncte reprezintă un castel de nisip: dincolo de faptul că indirect chiar votăm ŞI pentru toate cele de care nu se ocupă direct Parlamentul European, în mod simbolic avem pentru prima dată (după alegerile interne din 2016) ocazia de-a da prin votul european un vot de blam guvernării PSDragnea-Tăriceanu. Vrem să rămânem în UE? Votăm Opoziţia pro-europeană. Vrem să ieşim din UE? Dumnezeu cu mila, iar noi cu cămila.

Michael Astner este poet, traducător şi publicist

Publicitate și alte recomandări video