Cum să descoperi pisica din tine? Lansare de carte inedită la Iaşi, ieri

După 15 ani în care a fost practician în insolvenţă, Maria Mazilu a descoperit pasiunea de a scrie cărţi. „Frământările unul pisoi salvat“ este un volum simbolic atât pentru copiii care văd o aventură viaţa personalului principal, Bumbi, un pisoi negru ca smoala, dar şi pentru adulţii care îşi regăsesc, în urma lecturii, onestitatea din ei. Volumul s-a lansat la Iaşi aseară, la Cărtureşti Palas Mall, începând cu ora 18.30, în prezenţa autoarei.

„«Frământările unui pisoi salvat» este o carte-metaforă: realitatea îmbrăcată în simboluri este mai uşor de spus şi acceptat. Am ales să mă ascund într-un pisoi, în a cărui blană am pus temeri şi îndoieli personale. Numele personajului vine de la bumbii canapelelor de piele sau ai plăpumilor vechi, pentru că ochii lui mari chiar aşa par, prin contrast cu blana neagră tăciune. Aruncat după o perioadă de timp în care trăise într-o casă şi nu ca un vagabond, este marcat de experienţa abandonului. Mai mult, auzindu-l pe omul care l-a adus în gârlă că nu-l poate lua cu el la copii pentru că «este negru şi le-ar băga ghinionul în casă», crede că este vinovat de ce i s-a întâmplat pentru că e urât“, povesteşte autoarea despre cartea ei. Povestea din carte este croşetată după o poveste reală, deoarece părinţii ei au adoptat doi pisoi abandonaţi, pisoi care au inspirat-o pe Maria. Spune că a început să scrie dintr-o joacă, aşa cum încep toate lucrurile serioase. A făcut un fel de jurnal pe care îl posta pe Facebook. Cititorii erau amuzaţi de povestiri, a primit comentarii laudative, iar unii dintre ei chiar i-au sugerat să scrie o carte pentru copii. De la scurte episoade, care mai târziu s-au legat, a ieşit un volum de-a dreptul uimitor.

„Frământările unui pisoi salvat“ este o carte a simbolurilor, prin care autoarea a abordat subiecte serioase, deoarece, crede ea, metaforele fac realitatea mai uşor de înţeles şi acceptat. „M-am născut şi am copilărit în Buşteni, în coasta muntelui şi la marginea pădurii. Am fost un fel de Mowgli pe variantă feminină şi ceva mai modern. Când a venit vremea să merg la şcoală şi părinţii m-au luat la Bucureşti, lumea mi s-a schimbat brusc. Acasă a rămas mereu Buşteni, şi de el am rămas prinsă cu un elastic invizibil. Când am ales Facultatea de Drept, a fost o opţiune de conjunctură, în contextul schimbărilor de după '89. Am făcut-o fără să iau în considerare înclinaţiile şi preocupările literare vechi din adolescenţă. Pe măsură ce a trecut timpul, eu am fost tot mai absorbită de activitatea profesională, iar ele s-au manifestat tot mai timid. Însă plăcerea de a scrie nu m-a părăsit. Cartea este doar începutul unui drum, pe care eu şi pisoiul Bumbi am pornit. Ascunsă în blana lui, vom călători împreună, căutând oameni şi locuri să ne inspire“, povesteşte Maria Mazilu.