Cuvintele, încotro?

* Cuvinte-coajă. A fost remarcată dublarea substantivului, precedat de prepoziţia de ca substituire a adjectivului la superlativ, „băieţi de băieţi” fiind unul din exemplele convingătoare în acest sens, chiar dacă relativizarea calităţii intervine de îndată (ca în situaţia „Puşcărie din chirpici, pentru băieţi de băieţi”; /jurnalul.ro/). Vezi, apoi, tot aşa, adevăratele aspiraţii de hiperbolă „marfă de marfă”, „premiu de premiu”, „chef de chef”, „mici de mici” (ca produs culinar) etc., discutate cândva de Rodica Zafiu. Desigur, nu trebuie să ignorăm nici intenţia ludică a unor atare construcţii, dar tocmai aceasta poate duce, contextual, la depreciere, ca în exemplul citat iniţial. Se încearcă, însă, atribuirea calităţii prin dublarea de acelaşi tip a unor substantive care au acumulat, în timp, valori stilistice consacrând valoarea, cum se prezintă situaţia în cazul „oameni de oameni” (înregistrat recent). Aici, rezultatul este, de fapt, pierderea semnificaţiei figurate a unui reper al împlinirii, acela prezent în sintagma „om odată”, sau chiar, cu reluarea substantivului, pentru distingere, în caracterizarea „om între oameni” (respectiv „oameni pentru oameni”). Astfel, deşi intenţia pare a fi tot calificarea, în formula „oameni de oameni” omul referenţial este redus la condiţia semantică primară.

* Pe dibuite: uliţa. Situaţia precară a unei porţiuni din drumul naţional ce face legătura între judeţele Argeş şi Sibiu a fost descrisă ca fiind „o uliţă” pe care se circulă dificil (TVR1, 5.10; vezi şi „DN 7D, o uliţă de 31 de kilometri prin ţara Loviştei”; /impactreal.ro/). Pasiunea ca pasiunea, dar deprecierea pare îndreptăţită dacă te referi, să zicem, la un drum forestier, căci uliţa este, totuşi, un drum îngust printr-o localitate, printr-un sat de exemplu, iar unii dintre noi îi mai asociază un oarecare farmec, pentru diferite anotimpuri şi vârste, cel din „Iarna pe uliţă” sau din „Uliţa copilăriei”.

* Maldărul. Recent, am aflat că detonarea, în rampa de gunoi a judeţului Vrancea, a patru obuze rămase îngropate de când cu ultimul război, a constituit un adevărat spectacol, de care nu s-au putut bucura decât cei care au participat la lucrări, pitiţi „după maldăre de pământ” (A1, 8.10). Apoi, slab adăpost ar fi constituit nişte maldăre, chiar de pământ. După DEX, maldăr înseamnă (selectiv) „mulţime de obiecte de acelaşi fel, îngrămădite unele peste altele; cantitate mare dintr-o anumită materie”; „grămadă (nu prea mare) de fân, de paie, de iarbă cosită etc.”. Or, la acţiuni de felul celei descrise, după cum s-a putut constata şi din reportajul video, se practică adevărate amenajări genistice, numite, de specialişti, parapeţi (!).

* Atenţie la tărâţe. Vizita în SUA a Înainte-Stătătorului Bisericii Catolice, Papa Francisc, a provocat revigorarea cuvântului papamobil în discursul public, cu multe amănunte privind data de la care un asemenea vehicul special a intrat în uz şi de ce, care anume constructori de automobile s-au grăbit, prin donaţii, să-şi asocieze numele cu vizitele Înalţilor Pontifi, în ce expoziţii se află mobilele utilizate etc. Consultând internetul, poţi afla însă cel puţin două aspecte şocante privind atracţia, regretabilă, pe care o exercită atât obiectul, cât şi acest termen-vedetă. Într-o campanie electorală de la noi, un candidat şi-a botezat maşina folosită pentru deplasări „prin toate cătunele ţării”, nici mai mult, nici mai puţin decât „ddmobil”. Iar după o vizită papală în Paraguay, date fiind străzile accidentate din capitala Asunción, un isteţ a creat un joc video numit „Papa Road”, în care un personaj îşi conduce sinuos automobilul pe o stradă presărată cu tot felul de gropi şi alte accidente rutiere (nu îndrăznim să ne referim la secvenţa finală!).

* Vade retro! O biserică ce se respectă refuză chiar particularizarea lingvistică derizorie (ce devine lesne vulgaritate); de aceea, nu este de mirare că, în 2002, Papa Ioan Paul al II-lea a cerut mass-mediei să renunţe la referirea la acest automobil cu termenul în discuţie, găsindu-l nedemn, dar acest apel nu a avut succes (creaţia jurnalistică a intrat de-acum şi în dicţionare). Iată şi o altă abordare: Papa Francisc a anunţat că nu va mai folosi un automobil blindat, numit „o conservă de sardine din sticlă”, în pofida riscurilor la care se expune, deoarece îl ţine departe de oameni.

* Aşadar, drumurile unor cuvinte în mass-media? Care încotro! 

Stelian Dumistrăcel este profesor universitar doctor în cadrul Departamentului de Jurnalistică şi Ştiinţele Comunicării de la Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi