Da, doamnă Pistol, în România se cumpără antibiotice fără reţetă. De zeci de ani

Supărată nevoie mare, în faţa jurnaliştilor, doamna Adriana Pistol, secretar de stat în Ministerul Sănătăţii, a apărat ordinul de emitere pentru 48 de ore a antibioticelor în regim „de urgenţă”. Fără să răspundă concret la criticile venite din stânga sau din dreapta, doamna Pistol, de altfel un profesionist remarcabil, a întrebat pe ton opărit sala – „dar dumneavoastră aţi luat antibiotice fără reţetă din farmacie?”.

Nu ştiu ce răspunsuri a primit, că a fost la Bucureşti conferinţa de presă, dar încerc să îi răspund şi eu, de la câteva sute de kilometri depărtare. Da, doamnă, am luat. Am luat chiar fără să cer. Şi pot să vă numesc zece persoane în jurul meu care sunt în aceeaşi situaţie. Cred că fiecare dintre noi putem să găsim aceste zece persoane în rândul cunoscuţilor apropiaţi. Decuplarea aceasta a managementului Ministerului Sănătăţii de realitatea din spitalele, farmaciile şi pur şi simplu de comunităţile din ţară este absolut înspăimântătoare.

Dar haideţi să vă povestesc, doamna Pistol, cum am luat antibiotice fără reţetă din farmacie. Soţia mea fusese la medicul stomatolog, care la finalul procedurilor i-a prescris trei zile de antibiotic. M-am dus într-o farmacie aglomerată, din centrul oraşului, în drum spre casă. Am intrat, am prezentat reţeta, am plătit (nu era compensată), iar la final farmacista îmi pune în sacoşa de medicamente şi reţeta de la medic. „Mai păstraţi-o, cine ştie când o să mai aveţi nevoie de antibiotice?” Am rămas mască şi-am plecat acasă. Reţeta o am şi acum, într-un sertar – subiect de conversaţii amuzante despre ţara în care trăim când mai vin prietenii în vizită.

Dar hai să vă mai povestesc, doamnă, un episod pe care Ministerul Sănătăţii ar trebui să-l aibă mai bine documentat decât mine. Am vrut să fac la un moment dat o serie de materiale despre automedicaţie. O serie de care nu m-am mai apucat. Însă am făcut o parte din documentare, iar ce-am găsit în gaura neagră a Internetului nu e prins în niciun plan al României educate. Sper să fie în rapoartele SRI înaintate CSAT despre riscurile majore asupra ţării, dar mă îndoiesc.

La o postare a unui mare guru TV în care explica el de ce sunt românii cei mai buni din lume, au intrat o serie de doamne din Germania cu sfaturi pentru o fostă colegă din România.

Femeia se întreba: „ce ne face acum, vor să ne omoare, întâi cu vaccinul COVID şi acum ne iau antibioticele??”. Întrebare redundantă, când antibioticele se dau mai degrabă mai uşor acum, dar în fine. Şi doamnele din Germania au venit să îi explice fostei lor colege de liceu că degeaba îşi face griji. În Germania oamenii sunt foarte răi, nu îţi dau antibiotice chiar deloc, „deşi băiatul meu e răcit şi are nevoie”.

Aşa că cele două doamne îşi aduc aminte de patria mamă o dată pe an, când vin să-şi viziteze rudele, şi spun că pleacă „cu portbagajul plin de antibiotice, ca să fim pregătiţi. Cum apare un semn de răceală, imediat luăm antibiotice şi aşa am scăpat şi de COVID”, completează una dintre ele.

Postarea avea sute de like-uri şi de confirmări: oameni care povesteau cum fac stocuri de antibiotice pentru zile rele. Era inclusiv un bărbat care spunea că el ia şi când îl doare capul, că îi trece. Pentru sănătatea mea mintală îmi spun şi astăzi că domnul respectiv încerca o glumă în mijlocul slujbei de înmormântare a logicii, ţinută live pe reţeaua de socializare.

Dar, vedeţi dumneavoastră, doamnă Pistol, cam ăsta e nivelul populaţiei generale atunci când vine vorba despre consumul de antibiotice. Prin urmare, aşa cum spunea şi prof.dr. Doina Azoicăi, într-o discuţie cu reporterii „Ziarul de Iaşi”, oamenilor nu trebuie să le explici de ce, când şi cum ar trebui să ia antibiotice, ca să ia decizii informate. Decizia trebuie să fie în pixul doctorului, iar excepţiile să fie puţine şi bine întemeiate. Doar că la noi, din păcate, excepţiile sunt norma.

Nu, nu e (doar) vina farmaciştilor pentru debandada în consumul de antibiotice care ne-a dus pe primele locuri în Europa. E o mentalitate ce durează de zeci de ani, care a fost alimentată timp îndelungat şi de unii medici de familie.

Am rude în judeţele vecine, Botoşani sau Neamţ (nu că la Iaşi ar fi mult mai bine), care povestesc că de fiecare dată când au mers la medicul de familie cu copilul, care avea diferite simptome de răceală, nu scăpau fără o reţetă de antibiotic. O altă poveste întâlnită des, sunt convins, de mulţi dintre cei care vor citi acest text şi au rude în mediul rural: medicul nici nu mai scrie reţeta şi te trimite la o anumită farmacie. „Mergi acolo şi spui că te-am trimis eu, că ne reglăm noi.”

E cu atât mai dureroasă această situaţie, doamnă Pistol, fiindcă medicii şi farmaciştii care fac asta sunt minoritari în sistem, dar nu există un sprijin pentru ei din partea autorităţii centrale. Din partea dumneavoastră, practic. Sunt legi, protocoale, regulamente care sunt încălcate şi măsurile sunt inexistente. Chiar dacă pedepsele există, ele rămân pe hârtie.

Iar când va apărea superbacteria rezistentă la antibioticele de pe piaţă vom lupta cu toţii împotriva ei. Vom lupta şi vom pierde împreună. Aşa cum nici COVID-19 n-a făcut discriminare între cei care cred în ştiinţă şi cei care-şi făceau falşi profeţi pe Internet. Cum, din păcate, în unele cazuri, n-a făcut diferenţa nici între tineri şi bătrâni, bolnavi sau sănătoşi.

Iar când va veni acel moment, doamnă Pistol, şi ne vom întreba cu toţii cum a fost posibil să ajungem aici, registrele de la Ministerul Sănătăţii vor conţine o mare bifă verde în dreptul secţiunii „lupta împotriva rezistenţei la antimicrobiene”. Hai că am rezolvat-o pe asta, trecem la următoarea.