De ţinut minte

Aud tot mai des, în ultimul timp, că PNL a început să se pesedizeze. Eroare! În ultimii 32 de ani, liberalii au făcut de fiecare dată, în momentele esenţiale, politica „partidoiului”, dovedindu-se deseori mai pesedişti decât pesediştii. Şi de fiecare dată, efectele acestei strategii (încheiate cu anumite beneficii ştiute, dar mai ales neştiute pentru penelişti) au fost catastrofale pentru ţară.

Deşi am mai scris despre ele, iată din nou, pe scurt, lista celor cinci mari trădări ale Partidului Naţional Liberal care au îmbolnăvit grav România.

Prima dintre ele s-a săvârşit chiar în primăvara lui 1990. Deoarece, în CPUN (parlamentul provizoriu), tabăra care se opunea participării foştilor activişti de prim rang (precum Ion Iliescu) la alegerile prezidenţiale părea majoritară, a ieşit la rampă, împăciuitor, Radu Câmpeanu. În urma negocierilor dintre fesenişti şi liberali, au primit dreptul de a candida atât românii din exil (precum Câmpeanu şi ţărănistul Ion Raţiu), cât şi bolşevicii cu vechi state de serviciu. Victoria lui Iliescu de pe 20 mai a fost zdrobitoare, comuniştii, secondaţi de securitate şi lumea interlopă, preluând rapid întreaga putere. Ce-o fi fost în capul lui Câmpeanu?

Poate că răspunsul va fi fost dat în 1991, odată cu cea de-a doua trădare majoră a PNL. Confruntat cu o criză economică masivă, generată în special de corupţia guvernanţilor şi de lipsa reformelor, FSN (actualul PSD) a invitat partidele din opoziţie să i se alăture în fruntea ţării. După alungarea găunosului premier Petre Roman (fiul tatălui său!) de către minerii chemaţi de Iliescu la Bucureşti, prim-ministru urma să fie „independentul” Theodor Stolojan. Sesizând capcana, PNŢCD a refuzat, dar PNL a acceptat fără şovăire. Poate părea straniu, dar portofoliul Justiţiei a revenit liberalilor, în persoana lui Mircea Ionescu-Quintus. A fost momentul în care dreptatea a murit în râsetele torţionarilor, deoarece PNL a blocat orice demers de a scoate la lumină atât adevărul despre abuzurile regimului comunist, cât şi adevărul despre falsa revoluţie din decembrie 1989. Cu ce erau şantajaţi liberalii? La alegerile generale din 1992, deşi a lansat ideea candidaturii Regelui Mihai la preşedinţie (fără să se consulte în prealabil cu acesta!), PNL a ratat intrarea în parlament, obţinând cel mai ruşinos scor din istorie! Ulterior, peneliştii au fost salvaţi de la moarte de PNŢCD, fiind cooptaţi din nou în CDR.       

Recunoştinţa pentru acest gest caritabil a venit odată cu a treia trădare a PNL, cea din anul 2000. Speriaţi de nemulţumirile populaţiei iscate de slaba prestaţie la guvernare a CDR, liberalii, conduşi acum de Valeriu Stoica, ies pe şestache din Convenţie şi participă pe barba lor la alegerile generale, dar şi cu oarece sprijin din partea stângă a eşicherului politic. Rezultatul? PNL se salvează, dar PNŢCD – ascuns în mod laş după titulatura CDR 2000, alianţă în care mai intraseră, printre alţii, dezertorii Victor Ciorbea şi Radu Vasile, precum şi „ufedistul” Varujan Vosganian – nu îndeplineşte baremul de accedere în forul legislativ. S-a vorbit atunci mult despre anumite interese oculte ale avocatului Valeriu Stoica şi ale camarilei din juru-i. Cert este că, în următorii ani, guvernul PSD, condus de Adrian Năstase, va beneficia destul de des de voturile PNL, mai ales în zona justiţiei. Pe de altă parte, ţărăniştii nu şi-au mai revenit niciodată, dar Ciorbea, da. La fel, Vosganian, poetul cu o mie de picioare.   

A patra mare trădare s-a consemnat în 2007. Dominaţi net în cadrul Alianţei DA de partenerul de guvernare (PD-ul lui Petrov, matelotul fiind ales în 2004 preşedintele României), liberalii lui Călin Popescu Tăriceanu au cerut ajutorul pesediştilor pentru a-şi satisface propria clientelă, tot mai nerăbdătoare şi mai lacomă. A urmat haosul: suspendarea lui Băsescu, impunerea unui cabinet Tăriceanu minoritar manipulat grosier de PSD, dar mai ales implementarea unor politici economice falimentare. Niciodată nu s-au dat atâtea pomeni electorale ca atunci, deşi lumea întreagă începuse să se confrunte cu o gravă criză financiară. Vorba aia: economia duduia doar în capul lui Tăriceanu! Ceva mai târziu, premierul Boc va reduce salariile bugetarilor cu 25%, dar vina pentru acest abuz trebuie împărţită obligatoriu cu liberalii.   

Despre a cincea mare trădare ştiu şi cei mai tineri. Ea îl are în centru pe Klaus Iohannis şi a constat într-o josnică păcălire a electoratului. Pozând într-un vajnic luptător anti-PSD, promiţând dreptate şi reforme (cu toate că o îndepărtase pe Laura Codruţa Kovesi de la conducerea DNA!), Iohannis a prezentat românilor un PNL fals, chipurile modern şi european, întreţinând cu perfidie iluzia transformării României într-o ţară normală, condusă de oameni normali.

Imediat ce s-au văzut cu sacii în căruţă, Iohannis şi liberalii săi (fiind promovaţi cei mai incompetenţi şi mai obedienţi) au căutat prietenia PSD şi au acaparat România bucată cu bucată. Niciodată nu a existat atâta impostură premeditată în statul român, cu largul concurs al justiţiei, al serviciilor secrete şi al clasei politice, cumpărate la kilogram! Dar Putin este vinovat fiindcă, sub Iohannis, ordonanţa Ciucă şi PNL, România a devenit o ţară profund anormală! De ţinut minte!