Dincolo de cuvinte?

► Când m-am gândit la titlul de mai sus, aveam în vedere (cutremurare din alte vremuri!) formularea, oricum impresionantă, a unui Pascal Fouquet, Au-delà de la raison, una tălmăcită şi răstălmăcită între timp; iată un exemplu: Is there one beyond Reason?, o carte semnată de Marilyn Stellini. Nici formularea avută în vedere de mine nu s-a întrevăzut ca de viitor efect: pe internet am găsit chiar titlul Dincolo de cuvinte, al unei cărţi tipărite la "Basilica" de arhim. Timotei Aioanei (care, după textul publicitar, "se adresează celor care caută lumina din viaţa oamenilor şi simt frumuseţea dincolo de cuvinte"; /librariacartilorbisericesti.ro/), dar la fel şi-au intitulat volume, apărute în ultimul timp, Lucia Popescu ("despre iubire şi disperare, despre viaţă şi moarte, despre curaj şi teamă, despre real, virtual şi imaginar") sau Mihai Dinu, care, prin subtitlul "Polifonia inaudibilă a «Scrisorii pierdute»", este "axat în mod programatic pe investigarea sistematică a Nebentextului, un concept astfel-numit de cercetătorul german Manfred Pfister. Dacă mai adăugăm faptul că măcar tot "Dincolo de cuvinte" se numeşte o emisiune de la un canal tv "Speranţa", putem aprecia atracţia pe care o exercită dincolo, producând, subit, chiar un tremolo al raţiunii.

► Aşadar, farmecul, vraja, pentru cei sensibili, a formulării citate se află, de fapt, în ceea ce trăim la provocatorul contact cu adverbul dincolo, ca misterios semnal pentru desprinderea şi distanţarea de imediat, de apropiat şi de concret, acestea fiind, pur şi simplu, valorile denominative pe care le înregistrează, pentru "intrarea" lexicografică respectivă, Tezaurul Academiei. Un extrem de cuprinzător rezultat al sintezei anonime a unei/oricărei limbi, româna în cazul de faţă, al compunerii cu prepoziţii a tot felul de adverbe, tot atât de promiţătoare semantic, prepoziţia din în cazul limbii române, cu alăturările ce au dus la necunoscutul şi posibilul ori imposibilul din cuprinderile dinspre, dinainte, dintâi, dinapoi, dindată, dinăuntru, dinafară, dincoace, (chiar) dincolo, dinadins, dincontră şi din alte câteva asemenea specimene.

► Dintre construcţiile ce pot impresiona, de-a dreptul, amintim, pe scurt, două înregistrări din dicţionare, simboluri ale concreteţii mentale mai de la începuturi, arhaismele dincolo de an, cu sensul "acum doi ani, anţărţ" şi dincolo de atimp (probabil de la ăst timp) "anul viitor". Iar cel mai grav dincolo, evocat de Topîrceanu: "Şi /dacă/ pe freamăte pornite de departe, Nu te-ajunge glas de dincolo de moarte" (Sfârşit de vară).

► De fapt, astăzi face impresie deosebită nota polemică indusă de adverb, subliniind noutatea, punctul de vedere opus convenţionalului; iată numai câteva titluri, de pe internet, cu vizibilă emfază retorică, dintre cele referitoare la Eminescu: "Eminescu, dincolo de speculaţii", "~ dincolo de poezie", "~ dincolo de manuale" ("în lectura lui Andrei Pleşu"; /historica.ro/). Frecvent, intenţia de seducţie şi incitarea sunt manifeste: "Eminescu, dincolo de lacrima timpului", "Mesajul lui Mihai Eminescu către poporul român, dincolo de mormânt".

► Un dincolo specializat. Interesant se dovedeşte faptul că, din vechime, dincolo a însemnat şi "(de) peste hotarele ţării", ba pornind chiar de la o motivaţie comparabilă: la Iorga, de exemplu, însemna "de cealaltă parte a munţilor care despart Transilvania de Muntenia şi de Moldova"; un citat: "Cărţi… pe care flăcăii, cari merg la muncă şi câştig dincolo, le trimet ca dar de lumină la ai lor de acasă" (Neamul românesc în Ardeal şi Ţara Ungurească, I, 1906). Pentru uzul contemporanilor: "si de ce ma rog ti-ai rupe spatele pe aici pentru 300 de euro lunar când dincolo pentru aceeasi munca câstigi minim 1200 ?", cu răspunsul "şi 300 valorează mai mult în ţară decât 1200 dincolo". Apoi: "O vorbă de duh îi caracterizează pe majoritatea care pleacă dincolo: «Văd multe, înţeleg puţin»" (/timponline.ro/).

► O mătuşă, Lucreţia (că doar nu o să-i zic, aici, tanti!), pe care cred că am mai citat-o, mi-a lămurit spontan, cândva, problematica, destul de complicată, a unei situări logice dincolo de cuvinte; solicitată să relateze punctul de vedere al cuiva ce se pare că se pronunţase într-o chestiune oarecare, s-a derobat subtil, dar onest: "Am auzit ce-a spus, dar n-am luat înţelesul!". Asta ca să revenim la necesitatea de înţeles, după decojirea cuvintelor acoperite.

Stelian Dumistrăcel este profesor universitar doctor în cadrul Departamentului de Jurnalistică şi Ştiinţele Comunicării de la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi