Fiţi fericiţi!

Gata, fiţi fericiţi! Nu mai avem alternative negative la democraţie, la drepturile omului. Ticăloşii ăia de paştuni sunt ticăloşi şi gata, vaccinările acuşi-acuşi vor fi obligatorii (boborul o cere), toţi vor milita pentru solidaritate, pace. Îndoiala va fi catalogată drept boală, o boală cruntă, care trebuie să dispară. Ironia mea de aici e musai să dispară, s-a chircit de tot. În loc concentraţi-vă asupra corpului – body building! Gimnastică în fiecare dimineaţă, la amiază şi seara, la serviciu şi acasă.     

Dacă citeşti regulat ştirile şi mai eşti şi slab de înger, rişti să vezi totul în negru. Negru ca o cioară, ca un stol de ciori, care croncăne pe cerul conştiinţei tale: că se prăbuşeşte, mă rog, cade, zic agenţiile, cascada Bigăr, poa' să cadă guvernul, zic analiştii fără reţinere, iar Patrick Ekeng a căzut pe teren, ca şi sărmanul Ericksen, cade părul după covid, a căzut Bastilia, a căzut comunismul, dar vine corectitudinea politică şi alte alea şi cad apoi, desigur, că faci cădere de calciu, mai nasol e că, după ce-a căzut Afganistanul, şi Simona a căzut pe 14, iar pesimiştii naţiei îi prevăd mereu căzături şi…

Aşa că toate cad şi rămânem fără: cafeaua fără zahăr, fără ness, berea fără alcool, pâinea şi dietele fără gluten, sosul de soia fără lactoză, iar glumele-s tot mai fără haz şi fetele fără ruşîni, zic babele eterne (şi florile-s fără miros, zic tot babele şi nu mă miră), astfel că toţi rămânem fără scăpare. După cum vedeţi, cădem în havuzul stenahoriei: cade cerul pe noi, cădem din lac în puţ, cădem în ispită şi pe urmă „beneficiem” de aspectele moraliceşti ale acesteia. Bine, sunt şi lucruri care nu cad, de exemplu preţurile, dar cade puterea de cumpărare.

Conform agenţiilor de presă, totul în lume cade: Kabulul a căzut în mâinile talibanilor, un bărbat a căzut din telescaun, Simona a mai căzut o poziţie, Biden (s)cade în sondaje, cum a căzut pe scara avionului, până şi meteorologii ne avertizează: cad ploi. Emisiunile tv cad şi ele, nu mai ai ce vedea. Ca să nu mai spun că orice minut de televiziune e filtrat, scopit, epurat, vizat de comitete şi comiţii de inepţi şi grijulii să nu atingă bunul nostru simţ, adevărurile general-acceptate, binele popular. Aşa încât nimeni nu mai gândeşte cu mintea lui, toţi cugetă (e un fel de-a spune) conform cu spusele teleaştilor. Aşa încât se spunea pe bune în Demonii: „Mă întreb pe bună dreptate cui trebuie să-i mulţumim că a lucrat atât de dibaci asupra minţilor noastre, că nimeni nu mai gândeşte cu mintea lui”. Şi în această lipsă de gândire generală se instalează o tăcere generală a laşităţii, a îndobitocirii sau a consimţirii generale. Un fel de Cântarea României planetară. Un fel de inconştienţă ca la beţie. Căci singurul frumos la beţie, când te simţi ca un aşternut răvăşit, zic unii, e inconştienţa, tabula rasa. Ah, ce bine e! Prost ca noaptea, dar bun.

Dar în această tăcere generală se luptă, frăţioare. Se inventează lupte şi probleme inexistente. Grupuri de oameni duşi cu pluta devin specialişti în lupte, manifestează, cum altădată tot boborul – vă amintiţi – luptam pentru pace: la şedinţe, în adunări, membrii de partid, elevii, muncitorii sprijiniţi pe strunguri şedinţau şi condamnau războiul imperialist din Libia, din Afganistan şi de nu mai ştiu pe unde, ca pe o mâţă bătută fiindcă ne-a furat slănina. Asemănarea comunismului ceauşist cu noul comunism mondial (dar nu-i spune, vai, aşa) este izbitoare. Lipseşte sărăcia. Ăsta mai nou e un comunism ghiftuit al masei manevrate, fără cauze, care luptă şi dăi aiurea: contra toxicităţii azbestului, contra fumatului cancerigen, contra homofobiei, a xenofobiei. Contra subjugării conştiinţelor – nu. Marile lupte de odinioasă, în special de secol XIX, când chiar se murea pentru o cauza, s-au dus pe apa Sâmbetei.

În fine, totul e negativ, descurajator şi, până la urmă, prost-prost: Biden e mai prost ca Trump, pesediştii spun că liberalii sunt mai proşti ca ei, iar liberalii – invers, Ana Morodan spune că trăim prost, fără o viaţă social media, iar pentru Cîţu lucrurile stau al dracului de prost – s-a găsit al doilea dosar din SUA de acum 21 de ani, deci şi pe atunci lucrurile stăteau prost-prost. Iar pentru căpitanul echipei Tonga lucrurile stau tare prost – s-a accidentat grav după un jaf. Ştirile acestea sunt luate din ziare, căci şi mass-media e cea care răspândeşte 90% ştiri proaste. Altele: nişte tipi au gândit prost şi au montat o bancă pe vârful Călţun. Chiar şi Dinamo stă prost – a fost învinsă de Mioveni, că, vorba oltenească, e proşti unii, da' se descurcă.

În concluzie, doamnelor, domnişoarelor şi domnilor, şi eu mă simt tare prost în ultima vreme. Nici vechea vorbă, pe care oamenii de bine o scot din dicţionarele de proverbe şi zicători, „Prost să fii, noroc să ai”, nu-şi mai face efectul. În fine, zicala are şi o corecţie: „Prost să fii, dar să-ţi revii”. Vorba asta parcă e făcută pentru revenirea lui Trumpeţel – dar nu mai spun nimic, la putere.

În orice caz, trăiască prostia şi marii prostovani!

Radu Părpăuţă este scriitor, traducător şi publicist