FOTBAL – Analiza meciului cu cântec de la Braşov. În Copou un ochi râde, altul plânge

Poli nu a reuşit decât o remiză sâmbătă, la Braşov, cu o echipă care în vară a evitat retrogradarea abia după baraj şi care are grave probleme financiare, ardelenii fiind la un pas de depunctare din cauza necazurilor economice. Astfel, Iaşul, care urca pe III în cazul unui succes, este pe locul IV înaintea ultimului meci al rundei a XIV-a, care va avea loc azi, de la ora 20:30, la Galaţi, între Oţelul şi Minaur.

După rezultatul (2-2) de pe arena braşoveană „Tineretului”, unde „adevărata” Politehnica câştiga memorabilul baraj de la Braşov, de pe 25 iunie 1995, şi bifa prima promovare de după 1989 în Liga I, în Copou un ochi râde, altul plânge.

Dacă luăm în calcul aspectul general al partidei şi statistica, Poli ar trebui să fie foarte mulţumită cu remiza. Prima repriză a fost echilibrată, în timp ce a doua a fost dominată de gazde, net în primul şi ultimul sfert de oră. Trăgând linie şi amintind cifrele, care vorbesc de la sine (18-7 la şuturi, 6-5 la încercări pe poartă, 5-1 la ocazii importante, 1-0 la bare, 7-2 la cornere), e limpede că braşovenii au de ce să regrete că nu au câştigat.

Dacă însă luăm în calcul faptul că oaspeţii au fost egalaţi în ultimul minut de prelungiri, atunci e firesc ca ieşenii să se simtă frustraţi că au irosit o victorie pe care au avut-o în mână, chiar dacă cu şansă.

Intrând mai în amănuntul evoluţiei oaspeţilor, şi aici au fost cazuri în care ieşenii au avut paharul doar pe jumătate plin. Cel mai bun exemplu este al portarului Jankov. Jumătatea plină a însemnat scoaterea unor mingi pe care scria „gol” cu litere mari (au fost cel puţin trei intervenţii de efect ale portarului Politehnicii), iar cea goală a fost primirea golului din prelungiri, când nord-macedoneanul putea face mai mult. Rămânând la capitolul problemele Politehnicii, a surprins neplăcut numărul ridicat de ocazii de gol pe care Braşov şi le-a creat în faţa unei echipe recunoscute pentru siguranţa defensivei. Acest lucru a fost consecinţa mai multor factori. Faptul că gazdele au doi atacanţi, Chică-Roşă şi Angelov, mai de Doamne-ajută faţă de cei întâlniţi până acum, evoluţia ezitantă a fundaşilor ieşeni, dar şi protecţia scăzută asigurată de mijlocaşi: aripile Dumitru şi Hlistei nu au făcut faza defensivă cum trebuie, Vaşvari, un exemplu de dăruire şi „omul meciului” ţinând cont de cele două reuşite, are deficit de viteză, iar Marchioni a bifat unul dintre cele mai modeste meciuri de când a venit în Copou, argentinianul fiind înlocuit. Problemele nu au fost remediate nici de schimbarea efectuată în zona centrală, inovaţia încercată de Grozavu, folosirea lui Fosu-Mensah (adus ca fundaş dreapta în vară) închizător, fiind abandonată după doar 20 de minute, când olandezul i-a lăsat locul lui Tincu.

Poli a suferit nu numai în apărare, ci şi în atac. Cu puţine mingi utile de la mijlocaşi (Roman a fost absent), dar şi neinspirat, vârful Harrison a bifat un nou joc modest, iar Hlistei s-a desprins rar din marcaj, apariţiile lui în zonă centrală generând un singur şut. Iaşul a înscris totuşi de două ori, ca urmare a faptului că a beneficiat de un penalty extrem de uşor acordat (arbitrajul, analizat în amănunt în cronica de ieri, a nemulţumit ambele echipe) şi a unei gafe uriaşe comise de crudul portar Micu (21 ani).

Revenind la plusuri, trebuie remarcat faptul că Politehnica a avut, cel puţin în prima repriză, o agresivitate peste medie, care a mai temperat elanul unei echipe gazdă ce are ca principal atu determinarea. Ţinând cont de toate aspectele amintite, pauza actuală prinde foarte bine pentru Poli, care are timp suficient de reglaje până la ora meciului cu Dinamo Bucureşti, de săptămâna viitoare.