Harababură „diplomatică” dragnist-dăncilistă

Ce, nu vă vine a crede? Şi-au dat seama şi ei că pe Trahanache-Meleşcanu nu se mai pot deloc bizui, lui Iohannis şi-ar dori oricum să nu-i mai lase nicio putere în stat, tot ciuntindu-i din prerogative, aşa că iat-o pe şefa guvernului anunţând, cu aplombul ei bine ştiut nouă tuturor, "decizia" mutării Ambasadei noastre de la Tel Aviv la Ierusalim. Dar, atenţie, a nu se confunda cu mai vechea ei ispravă, de atunci când anunţase doar intenţia  aceleiaşi mutări, urmare a unei raite telaviviene în compania lui Livache. Ei, nu, de data asta a pus piciorul în prag: şi nu de peste Mediterana, ci de dincolo de Atlantic ne-a dat vestea-"bombă", cum o califică televiziunile aplaudace ale PSD. Diferenţe notabile, pline de tâlc, în lumina cărora Viorica noastră iată că ne apare, hodoronc-tronc, drept o mare "jucătoare" pe eşichierul diplomaţiei globale, planetare.

Bine, e adevărat că după această mişcare de îndrăzneaţă spargere a… oului lui Columb, tot ea a făcut un elegant pas în spate, de ravisantă balerină a politichiei mondiale, precizându-ne că era doar o "opinie personală", dar ce mai, e prea târziu, poate să-i spună oricum, efectul urmărit s-a produs şi a fost difuzat la nivel mondial, cum se şi dorise. Că doar nu vă închipuiţi că s-ar fi apucat ea chiar aşa, de una singură, de capul ei, să-şi testeze presupuse calităţi şi calibru de mare diplomată? Pe aşa o temă fierbinte, cum e cea a unei atare "mutări" cu cântec. Nu de vreo învoire de la Daddy e vorba, ci de-a dreptul de docilitatea unui simplu pion împins, mediatic, "în faţă" de căpetenia PSD. S-a vrut, e clar, ca Preşedintele Iohannis să apară drept lipsit de entuziasmul şi zelul tandemului Dragnea-Dăncilă în ce priveşte locaţia Ambasadei României în Israel, ipso facto: recunoaşterea Ierusalimului-capitală a statului evreu. Adică, un fel de a spune: n-are "neamţul" Klaus Iohannis şanse de a se vedea răsfăţat de Netanyahu cu tandreţuri diplomaticeşti ca acelea rezervate "bunei prietene" a sa care e Viorica. Păi, nu-l vedeţi cum amână totul? Ce atâtea studii şi deliberări? Doar un semn de-i face Daddy, Viorica se aruncă şi în foc. Şi iat-o trâmbiţându-şi "decizia" (pardon, opinia)!

Ehei, machiaverlâcuri, vorba lui Caragiale. Nu se apropie, deja vizibile la orizontul agendei politice, alegerile, inclusiv cele prezidenţiale? Aşadar, strică să li se ridice mingea la fileu altor buni prieteni ai lui Netanyahu, Dragnea însuşi sau, de pildă, Gâdea, pe care premierul israelian şi l-ar dori mai aproape (cu tot cu A3?), sau altor aflători în treabă dintre ai PSD-ului, care să-i diagnosticheze, clarvăzători, "antisemitism", ba chiar, eventual sechele de "nazism" lui Klaus Werner? În tot acest carambol diplomatic, ceea ce contează în primul rând este că "decizia" pusă la cale de Dragnea şi Dăncilă, trebuie să-i avantajeze electoral, pe ei şi partidul lor, să-i înfăţişeze publicului ca pe nişte jucători duri, deloc dispuşi să se împiedice, ei, de şeful statului. Prea se văd mari şi puternici pentru a se plia pe tiparul unor principii şi scrupule vânjos dispreţuite. A, se vor auzi critici, nu numai de la Cotroceni, că se încalcă separarea puterilor în stat, prerogativele prezidenţiale, dreptul exclusiv al Preşedintelui de a decide (şi nu al oricui ar avea chef să o facă sau numai să se trezească vorbind)? Nu-i nimic, Viorica e o "bună prietenă" a lui Dragnea, chiar înainte de a fi şi a lui Netanyahu. Mai mult, va fi visând la aceeaşi drăgăstoasă acoladă şi de la Donald Trump, că de fapt într-acolo bat ei doi, Liviu şi Viorica, cu aşa o pălitură piezişă, să le crească acţiunile nu doar în Israel, ci şi la Casa Albă. În plus, să-i mai dea dureri de cap lui Iohannis şi în raporturile noastre, ale României, cu UE, unde ştim bine că nu s-a precipitat nimeni să-i calce pe urme impetuosului Donald, către Ierusalim. Vedeţi, calcule cu bătaie lungă, nu glumă! Vă mai aduceţi aminte de falnica imagine cu Dragnea peste Ocean, la un colţ de masă, "conviv" al lui Trump? Ei, aceea fusese o firavă uvertură, dar acum, dacă intră în joc influencerul Netanyahu (pe lângă "marele licurici") şi, mai cu seamă, lovitură sigură, nurii Vioricăi, vă daţi seama că şansele lui Dragnea de a intra în graţiile SUA şi ale lui Donald-neastâmpăratul cresc astronomic? Doar îl ştim toţi pe Trump ultrasensibil la farmecul feminin. Diplomaţie foc de isteaţă, dom'le! Joacă tare cuplul sudist Dragnea-Dăncilă, chiar ar fi cazul ca Meleşcanu să se pensioneze, mort de invidie, nu?

Ce tot îi trag unii cu protestele palestiniene? Sau cu poziţia cumpănită a UE în privinţa mutării Ambasadelor la Ierusalim? Nu ne-a tot vorbit, cu fluenţa oratoriei ei (pe citite), Viorica despre suveranitatea şi demnitatea noastră diplomatică? Ce dacă Regele Iordaniei şi-a anulat vizita în România? Nepăsarea asta e a lor, eu nu fac decât să o citez. Evident, sunt explicabile reacţii la "decizia"-opinie a Vioricăi, pusă în circulaţie în numele guvernului… Decizia cu adevărat tot în mâna Preşedintelui Iohannis rămâne, mai ales că Viorica şi-a adus totuşi aminte, a doua zi, că nu era, porumbelul care-i scăpase, decât o "opinie personală", întorsătură tipic balcanică, adevărată cireaşă pe moţul harababurii. Păi ce ne făceam dacă nu-şi aducea aminte?! Au urmat efuziuni israeliene, pe celălalt versant supărări şi indignări islamice, asta e! Curajoasa şi hotărâta Viorica merge înainte, nu se frământă ea pentru asemenea mofturi, câtă vreme Daddy se arată mulţumit de "prestaţia" premierei devenită şi mare diplomată. De ce am folosit în titlu vocabula "harababură"? Pentru că a aşa ceva arată diplomaţia pesedistă a României, ticluită pe axa Dragnea-Dăncilă, cu "decizii" diletante, luate după ureche şi în acord cu tare confidenţiale zvâcuri la vârful partidului. Dar poate că şi mai potrivit ar fi fost "bucluc", "talmeş-balmeş"…, din aceeaşi galaxie lexicală, toate cât se poate de expresive, până şi prin culoarea lor fonetică, pentru… impetuozitatea, seducţia şi şarmul care dau pe dinafară în astfel de avânturi ale cuplului Dragnea-Dăncilă. Şi sunt toate semnele că, de fapt, comedia asta nu se va opri la numai atât.

Nicolae Creţu este profesor doctor în cadrul Facultăţii de Litere, Universitatea “Alexandru  Ioan Cuza” din Iaşi, critic şi istoric literar