Impozitarea: un furt legalizat din partea statului?

Statul este, de cele mai multe ori, un consumator net de resurse bugetare și rar pare dispus să sacrifice privilegiile decidenților și ale coteriilor lor. Eroarea statului de a consuma nepermis de mult se va ascunde mereu sub preșul socializării riscului, așa cum propun stângiștii: creșterea impozitelor. Este moral tot acest mecanism al unui așa-numit contract social, un soi de acord nescris între stat și cetățeni care prevede ca aceștia să accepte să plătească impozite și să se supună autorității legale? Nu este, din punct de vedere legal, așa cum susțin libertarienii (cei mai liberali dintre liberali), un furt legalizat din partea statului și chiar un atentat premeditat la proprietatea privată a fiecărui cetățean?

Profesorul de filosofie de la Universitatea Durham, Philip Goff, caută să ofere unele răspunsuri pertinente. Acesta propune să se facă o distincție clară între ce e moral și ce e legal. În America secolului al XVIII-lea, în sensul legal al proprietății, cineva putea să dețină un sclav. Eliberarea sclavului fără acordul proprietarului era considerată furt în sens juridic. Astăzi, legile care stăteau la baza funcționării instituției sclaviei sunt considerate complet imorale, iar redarea libertății unei persoane care a fost obligată împotriva voinței proprii este, în zilele noastre, lăudabilă. Un alt exemplu vizează relația dintre legile Germaniei naziste și minoritatea evreiască. Confiscarea proprietăților evreilor a fost permisă de legile în vigoare, deși strict legal reprezenta un furt din punct de vedere moral. Revenind la întrebarea fundamentală dacă impozitarea este un furt, atunci trebuie să o interpretăm din punct de vedere legal și moral. Dacă fiecare cetățean este obligat legal să plătească impozite în baza venitului său brut (banii încasați înainte de impozitare), atunci chestiunea e rezolvată din fașă: impozitarea nu este ilegală, nu este un furt! Chestiunea mai complexă este analiza dintr-o altă perspectivă: furtul moral. Venitul brut reprezintă banii pe care piața îi oferă în funcție de foarte multe variabile. Cei care gândesc că au pretenția morală exclusivă asupra acestui venit consideră că îi merită pentru că au muncit din greu, s-au străduit și au făcut sacrificii. Acești bani sunt răsplata cuvenită. De ce să vină cineva care, arbitrar, să îi deposedeze de ceva care le aparține? Goff arată că o asemenea viziune este prea simplistă. Mulți consideră că banii pe care îi primim reflectă fără rest cantitatea și calitatea muncii prestate. E o greșeală să privim lucrurile astfel, piața neputând să distribuie nediscriminatoriu și moral bogăția creată. De ce salariul unui manager de fonduri speculative este mult mai mare decât al unui cercetător care descoperă lucruri fundamentale pentru societate? Potrivit unor libertarieni de dreapta cunoscuți, Robert Nozick și Murray Rothbard, impozitarea este imorală deoarece statul încasează banii contribuabililor pe care au dreptul să îi primească și nu pe care îi merită! Deci reprezintă o încălcare flagrantă a drepturilor naturale ale oamenilor vizavi de proprietatea privată. Următoarea întrebare care se pune este: proprietatea privată este un drept natural? Dacă da, impozitarea îl încalcă?

Extrem de relevant, în contextul distincției de mai sus, este următorul panseu. Dacă ipotetic s-ar accepta argumentul social-constructivist conform căruia drepturile de proprietate sunt pur și simplu legale, atunci s-ar pune problema dacă indivizii au dreptul moral asupra venitului brut câștigat. Însă, nu se poate adera la un asemenea silogism pentru simplul fapt că în paradigma social-constructivistă nu se recunoaște existența drepturilor de proprietate „naturale”. Apoi, dacă din punct de vedere moral, un individ reclamă posesiunea asupra întregului său venit brut, atunci acest fapt este determinat de ipoteza potrivit căreia acesta reprezintă suma de bani pe care o merită ca răsplată pentru munca depusă. Se consideră că, în linii mari, piața este instrumentul cel mai bun pentru a calcula cât merită fiecare. Așa cum s-a arătat deja, o asemenea construcție teoretică nu este posibilă. Așadar, piața ar avea capacitatea de a determina valoarea justă a veniturilor brute individuale și de a da sens dreptului legitim al individului de a și le apropria integral (impozitarea fiind considerată, pe cale de consecință, un furt) dacă și numai dacă drepturile de proprietate sunt considerate drepturi naturale.

O teză înșelătoare a fost lansată în 2002 de către influenții profesori de drept și filosofie de la Universitatea din New York, Liam Murphy și Thomas Nagel, în cartea lor, The Myth of Ownership (2002). Ei au demonstrat că „Proprietatea privată este o convenție juridică, definită în parte de sistemul fiscal; prin urmare, sistemul fiscal nu poate fi evaluat prin examinarea impactului său asupra proprietății private, concepută ca ceva care are o existență și o valabilitate independente. Impozitele trebuie evaluate ca parte a sistemului general de drepturi de proprietate care contribuie la crearea lor. (…) Natura convențională a drepturilor de proprietate este atât perfect evidentă, cât și remarcabil de ușor de uitat. (…) Nu putem începe prin a considera ca fiind dată… o alocare inițială a posesiunilor – ceea ce oamenii dețin, ceea ce este al lor, înainte de intervenția guvernului.” (Liam Murphy& Thomas Nagel [2002]. The Myth of Ownership, Oxford University Press, p. 8.) David Gordon de la Institutul Ludwig von Mises a formulat o critică la adresa tezei lui Murphy și Nagel care poate fi rezumată astfel: drepturile legale nu trebuie confundate cu drepturile morale! Oamenii dețin drepturi morale care nu sunt/ nu pot fi produse de sistemele juridice, dar care trebuie respectate întocmai de către legile care le construiesc.

Singura ipostază în care impozitarea este considerată furt (moral) se sprijină exclusiv pe ideea conform căreia drepturile de proprietate sunt naturale și nu construcții mutual acceptate. Deci, indivizii au ascendentul moral de a-și apropria întregul lor venit brut. Teoriile filosofice ale drepturilor de proprietate baleiază în interpretări dintre cele mai diverse și controversate. Socialistul Pierre-Joseph Proudhon (1809-1865) considera că proprietatea este un furt. Alții demonstrau că drepturile de proprietate sunt construcții sociale și legale, adaptabile diferitelor conjuncturi, motiv pentru care drepturile de proprietate nu sunt sacrosancte, fiind dependente de legile și convențiile umane. Libertarienii de dreapta asumă complet ideea drepturilor naturale de proprietate, pe când libertarienii de stânga pun un bemol. Aceștia nu sunt de acord ca un cetățean să aibă drepturi de proprietate exclusive asupra resurselor naturale la care fiecare poate reclama pretenții morale egale (de exemplu, un izvor de apă minerală sau o plajă cu nisip fin). Adepții constructivismului social placid consideră că drepturile de proprietate sunt construcții socio-juridice menite să răspundă nevoilor în schimbare.

Libertarianismul de dreapta demonstrează, prin apelul afin la drepturile de proprietate ca drepturi naturale, dreptul moral asupra veniturilor brute, ceea ce este echivalent cu a spune că impozitarea este împotriva acestei stări de fapt, echivalîând cu furtul legalizat. Însă această teorie funcționează doar în acele comunități umane în care impactul statului este zero sau minim, ceea ce o transformă mai degrabă într-o utopie. În situația obișnuită, cea în care statul se implică agresiv în economie și societate, piața nu reușește să producă și să ofere rezultate juste, ceea ce din punct de vedere moral constituie un eșec. Doar în condiția unei societăți fără stat sau cu un nivel de guvernare publică minimă se poate invoca dreptul exclusiv al individului asupra venitului său total. Doar în această optică se poate susține fără echivoc faptul că impozitul este un furt.

Inima sus!

Aurelian-Petruş Plopeanu este cercetător CS II dr. habil. și director al Departamentului de Ştiinţe Socio-Umane din cadrul Institutului de Cercetări Interdisciplinare, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi şi cadru didactic asociat al Facultăţii de Economie şi Administrarea Afacerilor

Publicitate și alte recomandări video