Caută 
O baie de sânge fără de care România nu ar fi ce este acum
Istoricii ieşeni povestesc pe larg despre crunta bătălie de lângă Iaşi în care vestitul general nazist Rommel a leşinat
3 MIN
Istoricii militari explică pentru „Ziarul de Iaşi“ importanţa luptelor de la Coşna din Primul Război Mondia. 500 de soldaţi nemţi morţi şi mii de răniţi, dar frontul a rezistat. Dacă ar fi căzut, alta ar fi fost soarta războiului
„Ziarul de Iaşi“ a apelat la istorici militari de specialitate pentru a recrea cât mai fidel momentele luptelor din 1917, de pe dealul Coşna, dintre Armata Română ajutată de misiunea franceză şi ofensiva germană care încerca să cucerească complet ultimele teritoriile româneşti din Moldova. Aici, la Coşna, astăzi se va inaugura un monument de for public pentru a marca eforturile eroice ale soldaţilor francezi şi români.
Petre Otu, istoric militar, director adjunct al Institutului pentru studii politice de apărare şi istorie militară, explică faptul că luptele de la Coşna se înscriu în ampla bătălie de la Oituz care a durat din 8 până pe 22 august 1917. „Înălţimile Coşna şi Cireşoaia au reprezentat cheia întregului dispozitiv al trupelor române şi obiectivul principal al grupului de forţe germane şi austro-ungare comandat de generalul Friedrich von Gerock. Luptele pentru controlul acestor înălţimi au fost deosebit de dure. În ziua de 29 iulie/11 august 1917, inamicul a cucerit vârful apărat de Regimentul 15 «Războieni». De asemenea, el a intrat în stăpânirea dealurilor Coşna şi Ştibor. În acest moment de tensiune maximă, au început să soseacă întăririle, ele fiind îndreptate spre sectoarele ameninţate. Divizia 1 cavalerie a atacat dealul Ştiborului, cucerind aliniamentul cota 629 (est dealul Coşna) – Poiana lui Boboc, iar Regimentul 1 vânători a angajat lupte violente în jurul Grozeştilor“, explică Petre Otu.
Pe 13 august s-a declanşat riposta ofensivă a trupelor române, care a atacat în zona Cireşoaia şi Coşna, în timp ce Divizia 1 Cavaleria a reuşit să ocupe dealul Coşna şi l-a menţinut ferm, respingând mai multe contraatacuri din partea germanilor şi austro-ungarilor. Dealul a fost pierdut apoi în urma ofensivei germane din 19 august, dar cum aceasta nu a avut succes şi în alte puncte esenţiale de pe front, românii s-au repliat şi au încercat încă două zile să recucerească dealul, fără succes. „Omagiind faptele de arme, Regele Ferdinand menţiona: «Coşna va fi una din paginile glorioase şi nemuritoare ale cavaleriei române».
În bătălia de la Coşna a luptat locotenentul Erwin Rommel, celebrul general german din al Doilea Război Mondial, care a relatat desfăşurarea ei într-o lucrare memorialistică şi tehnică deopotrivă, publicată sub numele de Infanterie greift an! (Atac de infanterie) în anul 1937“, a punctat Petre Otu.În lucrarea sa, Rommel, care avea ulterior să fie vârful de lance german în cel de-al Doilea Război Mondial, scrie că devenise atât de epuizat încât nu mai putea da ordine, a făcut febră, a început să delireze şi a cedat comanda. „La lăsarea întunericului cobor poteca de pe Dealul Coşna până la punctul de comandă al grupului care se află la circa 400 de metri sud-vest de cartierul statului major. Luptele de pe Dealul Coşna au cerut eforturi imense din partea tinerilor soldaţi. Am pierdut cinci sute de oameni în decurs de două săptămâni, iar 60 de bravi vânători de munte îşi dorm somnul de veci în pământul românesc. În pofida faptului că principala misiune asumată nu a putut fi îndeplinită şi că nu am putut să distrugem flancul de sud al inamicului, vânătorii de munte şi-au arătat de fiecare dată vitejia în faţa unui inamic aprig, tenace şi bine echipat. Şi azi privesc în urmă cu mândrie şi bucurie la vremea când am comandat aceste trupe de elită“, se precizează în lucrarea citată.
