Labirintul Minciunii

Degeaba s-a spus, încă de atunci, că promisiunile „programului de guvernare al PSD şi ALDE” nu vor putea fi ţinute şi că singura ţintă reală era încălecarea Justiţiei, salvarea pieilor celor cu multe dosare la DNA. Gogoşile umplute cu crema unei fantasmatice prosperităţi şi-au făcut efectul: o majoritate de mameluci obedienţi până la slugărnicie, în faţa mai-marilor la ale căror porunci tremură aproape toţi cu „devotament”.

Făgăduiţii câini cu colaci în coadă n-ar fi putut convinge pe nimeni dintr-un electorat cât de cât raţional. Tocmai hiperbolismul ademenirilor ar fi trebui să fie semnul cel mai neîndoielnic al capcanei menite să-i tragă pe sfoară pe naivi. Unde sunt măririle de salarii cu 25% promise? Sau se conta, cumva, pe artificiul măririi brutului prin rocada angajat-angajator? Chiar atât de uşor de prostit îi credeau şi îi cred Dragnea şi Tăriceanu, marii trăgători de sfori, şi aplaudacii lor pe români?! Se vede că da, dacă nu numai la vot le-a mers înşelătoria, ci încă o vreme şi după. „Defecţiunile” Grindeanu şi Tudose (coafate propagandistic cu bigudiurile „statului paralel”), dar cât mai poate servi de fumigenă şi deja destul de obosita găselniţă retorică? E adevărat, tema-matcă rămânând de ceva timp, în fond, mereu aceeaşi, sub învelişul lexical în schimbare (sistemul, binomul, statul paralel), PSD-ALDE sunt în stare să scoată oricând câte o nouă sursă de zgomot mediatic de propulsat pe tapet: ba SPP-işti spioni, ba dezvăluiri gen Ghiţă – Dragomir – Vlad Cosma, ba cine ştie ce alt „Festival al inculpaţilor” pe la România TV şi Antena 3 va mai fi urmând. Dar nici naivitatea şi orbirea celor luaţi drept ţintă a interminabilei rafale de trouvaille-uri reîncălzite nu sunt chiar fără de sfârşit.

Şi tocmai pentru că artizanii întregului hăţiş de minciuni, în continuă expansiune, se vor fi gândit, măcar cei mai treji dintre ei, şi la scadenţa balivernelor lor, s-a investit într-o promiscuă solidaritate, transpartinică, a buzunarelor şi conturilor bancare ale aleşilor, de jos şi până sus, în ierarhiile administrative şi ale politichiei, de pe la curţile baronilor locali şi până la „selecta” floare ministerială şi parlamentară dâmboviţeană. Li s-a dat liber primarilor din oricât de amărâte localităţi să-şi umfle salariile, lor şi alor lor, aşa, pentru ca gargara „opoziţiei”, alături de cealaltă, a coaliţiei guvernante, să arate perfecta omogenizare a obrazului, din unul şi acelaşi toval. Şi cu cât sunt mai sus treptele, cu atât mai sfruntate şi adeveririle lui cine-mparte parte-şi face. De ce să ne mire cât ia pe lună şoferul lui Robu? Nu trebuie atât de preţiosul om al primarului timişorean să se obişnuiască din timp cu exigenţe şi mofturi de posibil viitor senator sau ministru, cum s-au mai văzut destule cazuri de trambulină politicianistă? Gândiţi-vă la ucenicia de şofer al penalului Voicu – rampă de lansare a marelui (la propriu) parlamentar PSD Şerban Nicolae, cu aroganţa lui apodictică!

I-aţi auzit pe vreunui dintre toţi aceşti răsfăţaţi, ai guvernanţilor sau din opoziţie, să se lepede de purcoiul de bani pe care şi l-au făcut cadou, prin vot chipurile democratic? Acolo, în astfel de realităţi, mult prea discret ocolite sau cosmetizate, e adevăratul test al cherestelei grosiere ce le ţine lor loc de obraz. Graba cu care li s-au umflat salariile şi veniturile, deopotrivă celor din leadership local sau naţional, n-a fost rezultatul vreunui capriciu, nici al unei inspiraţii de moment, ci al unui calcul de o rece ticăloşie, vizibil eficientă: o investiţie strategică în, de fapt, închiderea gurii opoziţiei, năclăită şi ea în mierea distribuită de guvernanţii PSD-ALDE. Lasă-i pe ceilalţi, „prostimea”, să tremure ei, urmărind zi de zi calculele pe tablă ale Olguţei, un verbiaj menit să întreţină muribunde iluzii, în pofida atâtor amânări şi neîntrerupte modificări la Eldorado-ul programului de guvernare, deja devenit o poveste. Dar buget doldora de pretenţii pentru parlamentul-maşină de vot. Totodată, hei rup cu legile Justiţiei, mângâietoare pe capetele corupţilor şi coruptibililor, tot transpartinic! Păi, nu-s toate astea dovezi clare de meilleur des mondes possibles? Încă de când s-a aruncat în media gogoaşa uriaşă a măririlor, preţurile s-au pus în necurmată mişcare în sus, că doar riscam să ne dea prosperitatea afară din casă, revărsare de belşug, nu glumă, tsunami de neobrăzate Minciuni!

Nicolae Creţu este profesor doctor în cadrul Facultăţii de Litere, Universitatea “Alexandru  Ioan Cuza” din Iaşi, critic şi istoric literar

Publicitate și alte recomandări video