Miza pe tineri. Care tineri?

În cursul acestor zile, CSM Politehnica Iaşi şi-a prezentat public noua conducere, una menită de a schimba cursul lucrurilor după ultimele experimente eşuate, care a dus la retrogradarea echipei. O conducere salutată de aproape toată lumea, cei mai mulţi fiind încrezători în prezenţa legendei vii, numită Vasile Simionaş, în fruntea noului Consiliu Director. Până la noi ordine, să punem binele în faţă şi să nutrim speranţa că „nea Simi”, cum îl numeşte inclusiv „râul-ramul” din fotbalul ieşean, va fi mult mai mult decât un element de faţadă, ba chiar factorul principal în luarea deciziilor importante, obligatorii în aceste condiţii de criză. Nu ne amăgim cu iaurt, cu gogoşele şi acadele, dar este clar că accesul la pârghiile şi butoanele clubului aparţine tot primarului Municipiului Iaşi, dovada fiind chiar componenţele Adunării Generale şi CD. Trecând uşor peste managerul general, Florin Briaur, cunoscut mai mult ca jurnalist care a sărit pârleazul pe partea cealaltă a baricadei, nu ştim exact ce limite de competenţă are în domeniu, ştim doar că firele care îl susţin de scaun duc tot spre Palatul Roznovanu. Să-l vedem, totuşi, la treabă, fără a trage concluzii pripite. Nu mai spunem despre celelalte personaje din highlife, mai mult sau mai puţin legate de fotbal şi primărie, oprindu-ne la planul de redresare şi reconstrucţie.

Despre un asemenea plan, am aflat de la conferinţa de presă susţinută recent, un singur lucru: că există, dar trebuie detaliat ulterior, eventual după „un audit financiar şi un altul de personal”, după cum ni s-a susurat de la microfon. Bun, despre astfel de intenţii aflaserăm şi de la Ambrosie, şi de la Paraschiv, şi – până la coadă – trebuie să vedem ce se materializează. Deocamdată, am auzit că vom vedea, vom studia, vom analiza etc. ceea ce denotă că noua conducere încă mai orbecăieşte. Lucru pe care-l putem considera normal după orbecăiala prelungită care a dus, în final, la noile desemnări. Pentru a se pune la punct un plan în amănunţime este nevoie de oameni competenţi în domeniul sportiv, mai puţin politic. Este nevoie de un scouting performant, cum există la „U” Cluj, cum există la Hermannstadt sau la alte cluburi cu care ne confruntăm în Liga a II-a. Consider că noul antrenor Costel Enache are competenţa necesară de a mişca lucrurile, chiar şi cu pumnul în masă dacă e nevoie şi – pentru că nu există capitalul de încredere şi bani necesari – să scoată aurul din munţii de piatră seacă înconjutători. Capitalul de încredere al altora faţă de Iaşi arată – cum a spus şi Enache – că o bună bucată de vreme, Poli trebuie să se bazeze pe forţele proprii sau, eventual, pe cele ale vecinilor mai necăjiţi. Rămâne de văzut care forţe proprii.

Ieri, „Ziarul de Iaşi” a dezvăluit starea precară pe care o arată şi Centrul de Copii şi Juniori, numit pompos „Academie”, conform normelor venite de la Casa Fotbalului. Bravos, am rezolvat-o şi pe asta, să cântăm Gaudeamus Igitur, Vivat Academia, Vivant… ce? Professores, sau poate „mentores”, tartorii vestiarului din trecut, care au folosit bruma de talente a fotbalului juvenil de la Politehnica pentru asigurarea unor (proprii) salarii preferenţiale? Fireşte, mai există în Iaşi grupări de copii şi juniori, mai există un Liceu cu Program Sportiv, chiar şi alte academii: Didi, Magic, Steaua Magică. etc. Cooptarea lui Dan Cojocaru (zis „Mops”), cunoscut iniţiator de astfel de proiecte, în CD, chiar a lui Cristian Ungureanu de la LPS în staff-ul lui Enache par a fi semne bune. Dar omul cu pâinea şi cuţitul, de vizavi de Mitropolie, trebuie să fie convins că dezvoltarea tinerelor talente este mult mai importantă acum, în perioada de criză. Fiindcă Politehnica are nevoie efectivă şi nemijlocită de produsele propriei Academii, decât în vremurile bune (şi atât de rare) când tinerii pot fi folosiţi ca monede de schimb.

În fine, nu trebuie uitat un element pozitiv. Promovarea este vizată pe un termen nu mai scurt de doi ani. Ceea ce înseamnă un antidot la eventualele cereri de demisii, după o eventuală clasare necorespunzătoare la mijlocul campionatului de Liga a II-a. Ştim obiceiul, vrem încredere într-un ocean de suspiciune, vrem linişte într-o lume zbuciumată, dar trebuie să se justifice, cumva şi încrederea, şi liniştea. Până când nu va fi spulberat oceanul de ceaţă care învăluie faimosul proiect, ele n-au cum să apară.