Nemaiîntâlnit în fotbalul ieşean

S-ar putea să fie un lapsus de memorie, dar de multă vreme nu s-a întâmplat aşa ceva în perioadele precompetiţionale ale Politehnicii. De obicei, la Iaşi, ca şi în toate locurile binecuvântate de domnii primari, echipa mergea în cantonament, pe vremuri la Norcia, pe alte vremuri mai bune în Antalya, cu ceea ce a rămas din lotul campionatului recent încheiat, plus câţiva juniori de pepinieră şi prospături de prin vecini mai necăjiți, urmând ca noutăţile să apară direct în cantonament, ba chiar şi după, nu de multe ori, campionatul bătea la uşă şi mai erau găuri de astupat în formula de start. De precizat că meteahna asta nu era un obicei strict al administraţiei Chirica, ba chiar pe vremea fostului primar era mai încetăţenit obiceiul de a se întări lotul la spartul târgului. Iar la spartul târgului nu găseşti ceea ce doreşti, ci doar ceea ce apuci. Adică jucători refuzaţi în ultimul moment, scoşi la mezat din motive disciplinare, sau liberi de contract. Mai vin şi impresari dubioşi cu oarece străini îndoielnici şi gata lotul. La noi, în dulcele târg, întotdeauna primarul era cheia şi lăcata la decizii, iar toţi ceilalţi, de la preşedinte la antrenor, erau cu scop (şi vot) consultativ în materie de achiziții. Mai ales în ani bisecţi, când era vorba de cele alegeri locale, onor edililor Iaşului, oricât de microbişti ar fi fost, numai de fotbal nu le ardea. Nici lui Nichita, nici lui Chirica. În concluzie, ocaziile se risipeau una după alta, iar torcida ieşeană se uita cu jind prin alte părţi, unde transferurile se finalizau încă dinaintea încheierii sezonului precedent.

Ce s-a întâmplat în acest sezon e încă greu de desluşit pentru un suporter din afara zonei fierbinţi. Să-şi fi dat, în sfârşit, seama edilul Mihai Chirica de adevărul elementar, că lucrurile importante se fac din timp şi cu răbdare? Să fi renunţat la cutuma că promovările cele mai de preţ apar în anii bisecţi? Mai curând cred că se merge pe ideea că ”ce-i în mână nu-i minciună”, iar în sezoanele electorale bătălia pentru fotbal devine mult mai acerbă şi spinoasă. Nu trebuie neglijat, însă, nici contextul politic bahluvian, în care Chirica nu are – cel puţin deocamdată – cine ştie ce contracandidat la fotelul roznovan. De asemenea, nu trebuie să minimalizăm nici rolul antrenorului Claudiu Niculescu, oltean cu sânge iute, care nu marşează la improvizaţiile binecunoscute în dealul Copoului.

Cert este că, în sezonul care începe la 6 august, Poli atacă hotărât promovarea, şi pare a fi o treabă serioasă. Nu datorită acelui spumos 4-0 cu ŢSKA Sofia, ştiut fiind că rezultatele din meciurile de pregătire sunt, de cele mai mai multe ori, înşelătoare. Nu se poate şti contextul de la echipa bulgară, nu ştim nici măcar ce se întâmplă în ograda cu bălării de la Dinamo, darămite prin căprăriile vecinilor. Mai ales că, cu excepţia unui Vaşvari, Martac şi, oarecum, polonezului Tomczyk, numele nou aduse nu sparg urechile, după cum nici traseul de tehnician al lui Claudiu Niculescu. Pe lângă premiera de care am vorbit la început, s-a creat posibilitatea unei omogenizări rapide a echipei. Nu trebuie uitată nici concurenţa modestă la promovare: Dinamo este într-un scandal perpetuu care nu poate fi stins rapid nici cu zeci de investitori, ŢSKA Bucureşti (sau CSA Steaua) n-are siguranţa dreptului la promovare cu toate promisiunile bombastice venite (şi) din ograda federală,Chiajna şi Slobozia (ultima, antrenată acum de Costel Enache, tehnician pe care Iaşul îl cunoaşte bine) par acum doar echipe de pluton, iar despre ambiţiile de revenire de la Galaţi sau Braşov mai este încă de aşteptat. S-ar putea ca buturuga groasă să provină din Secuime, dar este vorba totuşi, de două locuri direct promovabile şi două de baraj.

Întorcându-ne de unde am plecat, Poli a început cantonamentul cu un lot aproape întreg (Claudiu Niculescu spune că mai are nevoie doar de un portar) şi l-a încheiat cu un lot aproape omogenizat. După câte am scris la modul critic la adresa Politehnicii, de ce să nu credem acum că noua abordare precompetiţională este un semn de bun augur pentru fotbalul din Copou?