Note şi notaţii de (pe) la ţară

Am mai deschis un front. Un front de lucru. Mi-am propus să cosesc şi zona pârâului (devenită un fel de mlaştină), şi bucata de grădină de dincolo de pârâu, unde n-a mai cosit nimeni cel puţin de 15 ani!

De ce fac eu asta? Păi, printre altele, pur şi simplu pentru că m-am enervat când am fost după ciuperci, urcam printre bălăriile şi de peste doi metri ca prin vreun început de junglă şi mi-am promis că de-oi vedea o maceta la Târgul Porcilor (talciocul duminical de la Sibiu), neapărat îmi cumpăr una!

În plus, mai văd şi eu ce puiet creşte pe acolo, şi creşte, dincolo de sălciile tinere de lîngă apă (nu mai vorbesc de alea mari şi mari de tot ce-au crescut de zeci de ani deja), mai sus îs copăcei de stejar, de nuc, câţiva salcâmi deja bine crescuţi… Ba a apărut chiar şi dud! Viitoarea mea bucată personală de pădure. Sper. (13.07.21)

P.S. Căci, cum am constatat câteva zile mai târziu, când am ajuns sus, în fundul fundului grădinii, relativ recent (toamna târziu, la început de an?) cineva a tăiat vreo trei stejari (de cca. 20-25 cm grosime), crescuţi fix la graniţa de sus! Să zicem că nu erau ai mei, dar nici al ăluia care i-a tăiat sigur n-au fost…

La Târgul Porcilor

Adică la talciocul duminical din Sibiu. Ca un fel de pildă, am cumpărat aşa:

– 1 suport brad de Crăciun (în principiu – suportul suportă şi alte cele), 10 lei;

– Francois Villon, balade, ESPLA 1956, trad. Dan Botta şi prefaţă de Tudor Arghezi, corector Petre Stoica, 1 leu.

Macetă n-am văzut să cumpăr una. (18.07.21)

Ziua Aviaţiei Române şi a Forţelor Aeriene…

… fără aparate de zbor în aer!

Din cauza accidentului cu elicopterul american Black Hawk aterizat forţat într-o intersecţie bucureşteană, care aterizare forţată cu mare noroc a fost fără victime omeneşti, aud la RRA că de Ziua Aviaţiei, la festivitatea oficială aferentă organizată de Ministerul Apărării, azi nu vor fi niciun fel de aparate de zbor în aer!

Păi, ce-i asta, frate? Suflare-n iaurtul românesc (mă rog, vorba vine), după ce s-a fript şoimul negru american cu ciorba bucureşteană? Eu unul, sincer să fiu, m-am gândit numaidecât după cum urmează: oare nu putem şi trebuie să deducem că Armata Română, în speţă Forţele Aeriene n-au încredere în aparatele lor de zbor, fiindu-le frică decidenţilor că oricând ar putea pica vreunul la spectacolul aerian planificat îndeobşte? (20.07.21)

"Comisia pentru Excepţii"

Aflu de la RRA că Israelul are aşa ceva. Zău că-mi place numele. La noi n-am auzit să existe, dar la ce bun, câtă vreme excepţiile funcţionează din plin, oricând, oriunde, de când există ţara asta?

Desigur, dacă bine am înţeles, CdE a Israelului se ocupă (momentan?) de a decide cine dintre străinii din ţări de cod roşu covid are, totuşi, voie să intre în ţară. Lupta împotriva pandemiei produce chestii ciudate. Şi toate respiră ceva între autoritarism şi totalitarism. (20.07.21)

"N-avem timp…

…să iubim până la capăt".

Apăi dacă n-am auzit melodia asta zilele astea! Cred că e deja – şi dacă nu e, va fi – hitul verii! Dar melodia, o spun, chiar nu-i rea. Iar mie personal îmi place în special faptul că interpretarea n-are nimic forţat, n-are stridenţe (ah, tentaţia artistului autohton de-a-şi etala abilităţile cu asupra de măsură, cât să poţi spune, tot cu o vorbă neaoşă: ce-i prea mult strică!). Dimpotrivă, cântăreaţa Irina Rimes interpretează melodia, în ciuda ritmului relativ alert al ei, cu o doză de reţinere a vocii, ceea ce conferă interpretării o notă aparte! Na, mă făcui şi critic muzical! (21.07.21)

Fântâna din bătrâni reloaded

Vorba vine. Într-un tur de forţă de cam 3 ore am scos 140 de găleţi cu o frânghie, apoi înca 52 coborând şi urcând găleată cu găleată, ca să ajung să adâncesc fântâna cu vreun lat de palmă, scoţând 9,5 găleţi de nămol amestecat cu gunoaie. A, am scos şi o broască (vie – erau parcă două, una oi fi scos-o fără să o văd) şi două năpârci înecate. Mda, trebuie să regândesc acoperământul fântânii… Nota bene: am lucrat fără nicio pauză, căci orice pauză ar fi însemnat un plus de apă de scos! (23.07.21)

Optima, "cu aromă de banane"

Azi am scormonit nămolul (scos ieri cu chiu cu vai) după gunoaie. N-am găsit mare lucru, mă refer la chestii de pus deoparte ori semnificative cumva, dar ceva-ceva tot am adunat: două sticluţe (una clasică de cerneală), un borcănel, nişte cuie, o balama, o bucată de topor (din partea unde se prinde coada), un bec, un lacăt de la vreun dulap vechi… Plus un tub de pastă de dinţi Optima, "cu aromă de banane şi" – şi ceva ce n-am mai avut cum desluşi. Ce ironie va fi fost în anii 1980 să te speli pe dinţi cu pastă "cu aromă de banane"!

P.S. Am elucidat a doua aromă graţie netului: ananas, oameni buni!

P.S.2 Prin nămolul scos am mai găsit alte două hoituri de năpârci. Mda, mă simt vinovat şi chiar e obligatoriu de acum să acopăr bine fântâna. Totuşi, nu-mi dau seama cum de au tot căzut năpârcile în fântână?!? (24.07.21)

Michael Astner este poet, traducător şi publicist.