O ieşeancă cere instanţei să decidă că tatăl ei nu a fost legionar

Conform legii, persoanele persecutate din motive politice după instalarea primului guvern comunist au dreptul la recunoaşterea perioadei de detenţie, deportare sau prizonierat drept vechime în muncă, ca şi la o indemnizaţie lunară stabilită în funcţie de durata persecuţiei. În forma iniţială a legii, adoptate în 1990, urmaşii acestora aveau dreptul la jumătatea din indemnizaţia primită de fostul deţinut politic. Lui Socrate C. i-au fost recunoscute drepturile în februarie 1991, pentru 1 an şi 9 luni de detenţie, în perioada 1954-1936. Trei ani mai târziu, acesta a murit, drepturile sale fiind preluate de fiica sa. În 2020, legea a fost modificată, urmaşii foştilor deţinuţi politici primind dreptul la aceeaşi indemnizaţie ca şi părintele condamnat. Zenovia T. s-a adresat AJPIS pentru actualizarea indemnizaţiei, iar cererea i-a fost aprobată. Câteva luni mai târziu, ieşeanca a depus o nouă cerere, solicitând recunoaşterea încă unei perioade de detenţie a tatălui său, între 1958 şi 1962. De această dată, decizia AJPIS a fost diferită. Drepturile Zenoviei T. au fost anulate cu totul, pentru că de la prevederile Decretului-lege 118 sunt excluse persoanele care au desfăşurat o activitate fascistă ori legionară în cadrul unei organizaţii sau mişcări de acest fel. Or, într-o fişă matricolă penală din 1958, Socrate C. era menţionat ca „legionar”. A fost suficient.

Magistraţii Tribunalului s-au văzut puşi în situaţia de a face treaba pentru care sunt plătiţi funcţionarii AJPIS şi să reconstituie situaţia de fapt. În decembrie 1954, Socrate C. fusese arestat pentru „agitaţie publică” constând în faptul că „a deţinut diferite cantităţi de armament şi muniţiuni militare”. La acea dată, în fişa matricolă penală s-a menţionat că arestatul era şi fusese „apolitic”. Socrate C. a fost condamnat la 15 ani de muncă silnică pentru „delict de uneltire”. După un an şi 9 luni de detenţie, fusese achitat printr-o sentinţă a Tribunalului Militar Iaşi. A fost însă arestat din nou, în 1958 şi condamnat din nou, pentru „uneltire contra ordinii sociale”, la 4 ani de închisoare, pe care i-a petrecut în colonia penitenciară de la Periprava. De această dată, fişa matricolă menţiona „legionar (primar)”.

„Este de notorietate faptul că în contextul istoric existent la nivelul anilor 50-60, regimul comunist asocia cu mişcarea legionară pe opozanţii acestui regim, pentru ca ulterior să dispună condamnarea acestora pentru infracţiuni precum crimă şi uneltire contra ordinii sociale. Or, acest fapt este şi cazul defunctului C. Socrate”, au precizat judecătorii.

Aceştia au remarcat discrepanţa dintre cele două matricole întocmite de oficialii comunişti şi pe care funcţionarii AJPIS nu o văzuseră. Socrate C. fusese apolitic în 1954, dar devenise subit legionar cândva între momentul eliberării din 1956 şi rearestarea sa, în 1958, în condiţiile în care Garda de Fier era desfiinţată demult. Magistraţii au adăugat că AJPIS ar fi trebuit să demonstreze că Socrate C. făcuse parte dintr-o organizaţie legionară.

„Pârâtele aveau posibilitatea de a solicita, în vederea clarificării, sprijinul Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România. Cu toate acestea, pârâtele au rămas în pasivitate, procedând la respingerea cererii reclamantei pe baza unui probatoriu îndoielnic şi insuficient. Nu rezultă din actele dosarului din care organizaţie legionară se susţine că ar fi făcut parte C. Socrate, în ce perioadă, în condiţiile în care 5 ani şi 9 luni a fost arestat, astfel că aprecierea pârâtelor apare ca fiind arbitrară şi nesusţinută de probe certe”, au arătat magistraţii.

Ei au admis cererea Zenoviei T. de anulare a deciziei prin care îi fuseseră revocate drepturile. Decizia finală în acest caz va fi luată de Curtea de Apel, pe rolul căreia dosarul a intrat marţi.