Pandemie şi senzualitate

Contextul pandemiei nu putea genera decât un spectacol care vibrează de senzualitate. Depărtarea generează nevoia de apropiere, închiderea conduce la claustrare în doi, absenţa posibilităţii de a atinge atrage disperarea după tactil. În oricare dintre situaţii, tactilul este reinventat, suplinit prin imagine, gest, linie melodică, exacerbat prin teatru fizic, niciodată adus la saturaţie. În cele mai multe dintre cazuri, actorii au, ca personaje, propriul lor nume şi sunt oamenii care au făcut stocuri de cumpărături de la supermarket la începutul pandemiei, cei care au plecat la cules de sparanghel în Germania ori apropiaţii celor care au ajuns în linia întâi, medicii. Mai mult decât despre aceştia, prilej de promenadă virtuală prin Craiova (Claudiu Mihail), de rol de compoziţie accentuată (Bogdan/Cătălin-Mihai Miculeasa, Maria/Raluca Păun) sau de zguduitoare dramă umană (Andrada/Romaniţa Ionescu, Corina/Ramona Drăgulescu), în spectacol e vorba de cei care respiră, iubesc, trădează, suferă, visează, acum, la fel ca mai înainte, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat cu pandemia asta, deşi nu-i decât o iluzie că ceva ar mai putea să fie vreodată la fel.

Totul începe şi se termină cu fluturele de mărimea unui labrador (imagine concretizată scenic de Flavia Giurgiu, autoarea coregrafiei, având şi alte roluri în spectacol). În mod inexplicabil, toţi cred că apariţia fluturelui are de-a face cu pandemia. Dar fiecare în parte îi interpretează în mod diferit existenţa. Semnificaţia pe care o acordă fluturelui negru e de-ajuns pentru a-i plasa în propria piele, ca-ntr-un test Rorschach, test la care se face poate aluzie spre final, printr-o proiecţie video cu o imagine de fluture ca o imensă pată care se micşorează punctual, gradual. Ca un mare test al petelor de cerneală, spectacolul dezvăluie personalităţi unice; testul îl dau deopotrivă actorii, spectatorii, iar cel ce îl aplică, conştient de hazardul formelor create în tuş, este însuşi regizorul spectacolului.

Pe de altă parte, fluturele simbolizează sufletul, schimbarea, dragostea, speranţa, renaşterea, în diverse credinţe şi mitologii. De la un capăt la celălalt, experienţele prin care trec protagoniştii împreună corespund preschimbării larvei în fluturele care a ţâşnit în vizorul tuturor, dar mai ales duratei vieţii acestuia, întrucât la final fluturele negru e găsit mort şi aruncat în tomberonul galben. Dacă sufletul a murit, în sensul că face parte dintre valorile unei lumi depăşite, iar printre valorile lumii în care am fost azvârliţi de pandemie (sau poate mai de dinaintea acesteia) aflăm drept criteriu unic al adevărului sexul, aşa cum afirmă unul dintre personaje (Radu/Alexandru Calangiu), nu ne mai rămâne decât inima şi, eventual, ne mai rămân şi alte preparate din carne.

Toate personajele traversează situaţii de criză existenţială (traume din adolescenţă, triunghiuri amoroase, căsătorii de formă, relaţii extraconjugale, iubiri imposibile, cu foarte multe nuanţări în conturarea profilului cuplurilor scenice), altele decât marea criză pe care o constituie pandemia; dar cu toate acestea pandemia le marchează viaţa (mama luată cu izoleta, relaţii la distanţă, recursul paradoxal la tehnologie pentru a satisface nevoia de apropiere umană). În acelaşi timp, parcursul scenic (expus) ori ecranat (filmat, protejat), de cele mai multe ori cu dublare celor două tipuri de mediere între actori şi spectatori, al personajelor corespunde unor metamorfoze, întrucât împlinirea prin interacţiune umană ori revelarea de adevăruri despre sine, datorită acestor întâlniri interumane, corespund unor schimbări de sine. Atunci când intră în discuţie inima (iar nu sufletul), nu ies din discuţie dragostea, speranţa, visurile, numai că detaşarea ajunge una dintre valorile noii lumi. Aşa cum detaşarea spectaculară e una dintre valorile lumii teatrale actuale, dar nu oricum, ci infuzată subtil de implicare. n

(Inimă şi alte preparate din carne, text: Dan Coman, regia artistică, video şi univers sonor: Radu Afrim, distribuţia: Flavia Giurgiu, Raluca Păun, Geni Macsim, Petronela Zurba, Costinela Ungureanu, Vlad Udrescu, Ioana Florentina Manciu, Ştefan Cepoi, Cătălin-Mihai Miculeasa, Romaniţa Ionescu, Claudiu Mihail, Alex Calangiu, Ramona Drăgulescu, Alexandru Mihai Purcaru, Corina Oprea, Irina Danciu, Sorin Gruia, Minela Popa, Florin Chirea şi alte apariţii filmate: Alexandra Calangiu, Alexandru Boureanu, Gabriel Valeriu Gorun, Claudia Gorun, scenografia: Irina Moscu, mişcarea scenică: Flavia Giurgiu, Teatrul „Marin Sorescu” Craiova, premiera: 3 octombrie 2020, premiul Uniter pentru cel mai bun spectacol la Gala Premiilor Uniter 2021, vizionare online)