Pentru o nouă ediție a Descrierii Moldovei a lui Dimitrie Cantemir (IV)*

La sfârșitul episodului anterior al serialului am reprodus un fragment consistent din prefața la ediția germană din 1771, semnată de istoricul și etnologul Gerhard Friedrich Müller, membru al recentei Academii Imperiale de la Sankt Petersburg. Promiteam acolo o serie de precizări privind conținutul acestui text. Fără să intru în multe amănunte, voi preciza doar că majoritatea informațiilor oferite de eruditul pomenit mai sus în legătură cu soarta scrierii nefericitului principe al Moldovei sunt corecte și confirmate de alte surse. Vom urmări mai târziu, în cursul acestei relatări, soarta manuscrisului latin al principelui Cantemir. Deocamdată este nevoie să remarcăm că afirmația lui Müller, potrivit căreia Dimitrie Cantemir și‑ar fi redactat scrierea sa despre Moldova în limba „moldovenească” (i.e. română), iar secretarul său particular din exilul rusesc, un anume  Ivan Ilinski, ar fi tradus‑o în limba latină, este lipsită de orice fundament. Se opune în primul rând ipoteza că un intelectual rus, socotit demn de Cantemir să fie angajat secretar privat, oricât de bine ar fi știut acesta limba latină, e foarte greu de presupus că ar fi știut și … românește. În lipsa oricărui alt indiciu, rămână deci stabilit că Dimitrie Cantemir și‑a scris monografia despre Moldova direct în limba latină.

Müller își datează mărturia cu anul 1761. El își informează cititorii că, după aproape patruzeci de ani de când manuscrisul latin al Descrierii s‑a aflat în posesia sa, l‑a încredințat în fine unei persoane competente, și anume compatriotului său Büsching, spre a‑l valorifica. Cine este deci acest Büsching, care își asumă sarcina de a tipări lucrarea principelui moldovean, mort deja de multă vreme, în  anul 1723, în exilul său fără ieșire din Rusia?

Sursele electronice pe care le‑am consultat ne informează că Anton Friedrich Büsching   (1724-1793), a fost un erudit german din epoca timpurie a Iluminismului, teolog, istoric și geograf, cunoscut pentru o „descriere a pământului” (Erdbeschreibung) tradusă în numeroase limbi, dar și în calitatea sa de editor al unei vaste serii de documente (23 de volume), tipărite între anii 1767‑1793, în publicația de tip almanah Magazin für die neue Historie und Geographie. Sursele ne informează că, o lungă perioadă de vreme primar general  (Oberbürgermeister) la Berlin, Anton Friedrich Büsching îndeplinea deopotrivă și funcția de consilier supraconsistorial al Casei Regale Prusace, precum și pe aceea de director al  celui mai vechi și mai vestit gimnaziu din Berlin („Gymnasium zum Grauen Kloster”). Avem deci de a face cu o somitate a epocii, cum s‑ar spune! Întâlnirea între Müller, posesorul manuscrisului lui Cantemir, și Büsching viitorul editor, a avut loc la Sankt Petersburg, cosmopolita metropolă întemeiată de Petru cel Mare. În 1761, Anton Friedrich Büsching și‑a asumat, pînă în 1765, slujba de paroh al bisericii „Sfântul Petru”, principalul lăcaș de cult al puternicei comunități lutherane germanofone din Capitala Imperiului.

Întors acasă, teologul-geograf inițiază lunga serie a almanahului său, Magazin für die neue Historie und Geographie. În tomurile al III‑lea și al IV‑lea, corespunzătoare anilor 1769 și 1770, este publicată, în două părți, versiunea în limba germană a Descrierii  cantemiriene. Drept traducător din latină în germană este numit un oarecare Johann Ludwig Redslob, profesor la școala de cadeți din Berlin. Dintr‑o scurtă prefață semnată de editor, aflăm următoarele: „Prezint această carte substanțială pentru prima dată din manuscrisul său latin, pe care domnul consilier colegial Müller mi l-a încredințat. Cum a ajuns el la această lucrare se poate vedea din prefața sa plină de viață, care urmează imediat după acest mesaj prefațator al meu. Manuscrisul este în limba latină, dar am găsit utilă traducerea lui în germană, pentru a putea fi folosit și de cei care nu înțeleg latina. Iscusitul Johann Ludwig Redslob, profesor la corpul de cadeți nobili locali, a realizat această traducere și, deoarece am comparat-o atent cu textul latin, pot garanta pentru acuratețea ei. Cu toate acestea, deoarece textul latin are câteva mici erori și pasaje deficitare, acestea au trebuit să fie incluse și în textul german. Scrisă la Berlin în 1769.”

Interesant mi se pare să prezint și conținutul celorlalte materiale tipărite alături de opera domnitorului nostru, pentru a se înțelege mai bine contextul în care informațiile despre Moldova, oferite chiar de unul dintre domnitorii săi, au început să fie difuzate în mediile savante occidentale. (Va urma.)

*Textul de față reprezintă transcrierea conferinței Scrisoarea Moldovei, Neamț, 1825. Preliminarii la o ediție a primei versiuni românești a Descrierii Moldovei a lui Dimitrie Cantemir, în comparație cu originalul latinesc și cu versiunea germană princeps, Leipzig, 1769 și 1771, susținută în cadrul sesiunii comemorative «Dimitrie Cantemir – 350», sesiune organizată de Biblioteca Centrală Universitară «Mihai Eminescu» și de Institutul de Filologie Română «Alexandru Philippide» din Iași, la 12 iunie 2023.

Eugen Munteanu este profesor universitar doctor la Facultatea de Litere, Universitatea «Alexandru Ioan Cuza» din Iaşi.