Presa germană: Candidatura lui Iohannis a venit pe neașteptate. Până acum nu există decât puțină susținere pentru el

Timp de zece ani a fost secretarul general al NATO, iar războiul de agresiune al Rusiei asupra Ucrainei i-a oferit lui Jens Stoltenberg chiar şi două prelungiri. În octombrie va veni sfârşitul mandatului pentru norvegian, iar acum se caută febril un succesor potrivit. Într-o perioadă în care alianţa trans-atlantică vrea să se repoziţioneze şi se află sub o presiune dublă din partea a două conflicte – Ucraina şi Orientul Apropiat -, există serioase aşteptări de la această funcție şi în acelaşi timp şi numeroase capcane.

Stoltenberg s-a poziţionat de la bun început clar de partea Ucrainei, a ales dintre parteneri aliaţi puternici, este cotat drept un arhitect important în aderarea la NATO a Suediei şi Finlandei. În acelaşi timp a reuşit să vindece NATO de „moartea cerebrală” diagnosticată de preşedintele francez Macron. Tot în timpul mandatului său a avut loc şi întreruperea negocierilor strategice cu Rusia. De asemenea Stoltenberg a supravieţuit şi o vreme sub preşedinţia lui Donald Trump. În ochii unora era considerat chiar ca un „Trump-Whisperer”, care putea să facă faţă ideilor confuze ale fostului preşedinte.

A intra în rolul lui Stoltenberg constituie o provocare, una pe care ar dori să şi-o asume olandezul Mark Rutte. Premierul olandez aflat încă în funcţie este susţinut de SUA, Marea Britanie, Franţa şi Germania. Abia cu câteva săptămâni în urmă, la Conferinţa pentru Securitate de la München, acesta şi-a dezvăluit planurile: o înarmare mai puternică în cadrul statelor membre UE, un flanc estic robust şi mai multă independenţă din partea SUA în interiorul Alianţei.

Mai mult, pe G4media