Pro Contra şi contra Contra

Două meciuri oficiale, dar fără miză: 3-1 cu Kazahstan, 1-1 în Danemarca. Două jocuri test: 2-0 cu Turcia şi (fleoşc!) 0-3 cu Olanda. Acesta este bilanţul scurt al noului selecţioner al reprezentativei României, Cosmin Contra. Cel menit de zeii de la Casa Fotbalului să scape mult-iubita noastră “aleasă” de sub jugul lui Christoph Daum. Care – fie vorba între noi şi tot târgul – tot de aceiaşi olimpieni a fost uns. Cel care a săvârşit marele păcat de a compromite în ochii românilor ideea de selecţioner străin, acum şi pururea şi-n vecii vecilor, amin. După victoria împotriva osmanlâilor lui Mircea-paşa, numai lapte şi miere curgea peste tot în mass-media pe lângă numele lui Cosmin Contra. După beţia cu sucul de portocale al lui van Gaal, pardon (?), o fi oare alegerea cea mai potrivită? Dar oare Şumudică nu era mai bun? Dar, parcă şi Daum… (ptiu, drace!).

0-3 cu Olanda, e ultimul rezultat. Pentru toţi microchibiţii, ultimul rezultat contează. Iar celelalte rezultate trebuie ajustate la realitatea ultimului rezultat. Chiar dacă rezultatele nu se pupă între ele, ca logică (de parcă fotbalul ar fi domeniul de aplicare al logicii!). Ca de pildă, scenariul bollywoodian psalmodiat în surdină înaintea lui Depay. Ne-am aranjat şi ne-am scos cu Lucescu. Seriooos? O fi aranjat “Il Luce” şi cu albanezii lui Kamer Qaka? Dar câte n-a pătimit Luce-le, sireacul, după meciurile astea? Mai ales din partea presei turceşti de scandal, pe lângă care click-urile şi can-canurile noastre sunt modele de sobrietate?? Ei, aş, ce contează presa? Lucescu este în relaţie bună cu Yildîrîm Numaiştiukum (Demiroren – n.a.), bosul de la Federaţie îl ţine în braţe, nici Erdogan nu ştie cum să mai scape de Lucescu, zice că-i de-al lui Gülen, dar Yildîrîm-efendi este mai iabraş ca însuşi Baiazid când e vorba de prieteni ghiauri.

Pare-se însă că “Guriţă” a încurcat partiturile la cele două meciuri prieteneşti. L-a tratat cu multă atenţie şi seriozitate pe mentorul său, Mircea Lucescu, şi i-a cam luat pe batavi la preţ de matineu. Mai ales că meciul acela câştigat cu 1-0 în Scoţia a arătat o Olandă ca vai de lume. Însă Olanda este Olanda şi atunci când doarme pe teren şi a trebuit doar să mişte de trei ori Berghuis, Depay şi “bătrânul” Babel, ca “execuţia în direct” de acum zece ani să se repete. Este, poate aici şi o explicaţie şi pentru Gică Popescu, care are dreptate la prima ochire. Adică, cum se laudă Contra că vrea să vadă cât mai mulţi jucători în meciurile acestea două şi din toţi convocaţii, numai pe cei doi olteni, Băluţă şi Bancu nu i-a văzut? Bine că l-a văzut pe beţivanul de Hanca, că se crede antrenorul lui Dinamo, nu al naţionalei? Răbufnirea “Baciului” atinge orgoliul craiovenilor care-l iubesc la nebunie tocmai pentru “antidinamovismul” său (amintirea unui baner de pomină!) însă Contra pare a fi fost în contratimp la această dublă. Băluţă şi Bancu ar fi trebuit să intre în meciul mai uşor (cu Olanda!), iar când Contra şi-a dat seama că e invers a fost prea târziu. De altfel şi cel mai bun selecţioner român din istorie, Victor Piţurcă, a spus că actualul ar fi trebuit să pună mai multă greutate pe meciul al doilea decât pe primul.

Al doilea reproş care i se aduce lui Contra este legat de menţinerea scheletului de echipă folosit de Daum. Printre vocile critice la acest capitol, marele strateg de la Kosice, Cornel Dinu. Căruia, de când a trecut în domeniul legendelor vii, nimic nu-i mai place şi gura nu-i mai tace.

Nimic mai absurd decât acuzaţia de mai sus: Contra trebuie să ia echipa dintr-un punct de plecare şi s-o aducă la un capăt de linie. Pentru primele meciuri din mandatul său, schimbarea cea mai importantă, integrarea lui Budescu, a fost suficientă şi încununată de succes. Vor mai urma şi altele? Bineînţeles. Până în toamna viitoare, când atât naţionala mare, cât şi cea Under 21 îşi vor relua activitatea, este timp destul. Atât Nedelcu, cât şi Man, sau Coman, poate chiar şi Ianis Hagi, vor putea fi încercaţi la naţională. Ar fi fost absurd şi nedrept să i se fi luat jucătorii lui Isăilă, angrenaţi în lupta pentru calificarea la Euro, pentru nişte meciurile amicale.

Până acum, încă nu i s-a cerut demisia lui Contra şi acest lucru este de mirare pentru un public atât de fluctuant ca al nostru. Punctul terminus al noului selecţioner este Euro 2020, o competiţie care se bucură de coorganizare românească, iar până atunci selecţionerul trebuie să fie lăsat în pace să lucreze, să fie scutit de “ce-aş fi făcut eu dacă aş fi fost în locul lui” şi de altele de genul acesta. Fotbalul este o succesiune de urcuşuri şi coborâşuri şi cine a uitat asta nu poate înţelege mare lucru.