Războaie mari şi mici

„Klima-Angst”

Numai bine ce-am remarcat chestia cu trolerele prea mari, am citit pe Die Welt (10.08.2023) introducerea unui articol (suficient ca să pricepi ideea, restul îl poţi citi doar dacă te abonezi…): „Cum WDR sădeşte frici în clasele de prin şcoli”. Zice Axel Bojanowski, reporter-şef pe secţiunea ştiinţă: „WDR /post tv public regional, cu sediul la Köln/ pune elevilor şi profesorilor la dispoziţie o aplicaţie care are menirea de-a ilustra consecinţele schimbărilor climatice – copiii se regăsesc în mijlocul unor flăcări ori inundaţii. Acest catastrofism care induce în eroare nu ne ajută defel”, arată Bojanowski, subliniind că ne trebuie „o educaţie climatică constructivă”. Sondaje internaţionale ar atesta efectul înspăimântător al dezbaterilor despre schimbările climatice: „La un sondaj de acum doi ani realizat cu participarea a 10.000 de tineri din toată lumea, o majoritate ar fi declarat că suferă de teamă, tristeţe şi neputinţă – din cauza climei.” De ceva vreme deja psihologii ar avertiza că tot mai mulţi copii şi tineri ar suferi de „Klima-Angst” (Teamă de climă) – cu atât mai de neînţeles ar fi actualul proiect al celor de la WDR.

Rubla lui Putin

Aflu, în ziua 542 de război al Rusiei împotriva Ucrainei, că rubla lui Putin face 1 cent american. Un cent!!

Imaginaţi-vă sentimentul pe care l-aţi avea, dacă 1 leu ar valora 1 cent american (sau eurocent, diferenţa nu-i foarte mare). 1 dolar, adicătelea, ar costa 100 de lei, iar ceea ce acum poţi cumpăra cu un dolar (la cca 4,50 ) este o apă plată (la o terasă mai modestă) ori o bere cu mălai la magazinul din Amnaş – iar la „valoarea” asta de 1 cent a leului (halal leu ar mai fi), poftim, ai da pe aceeaşi marfă 100 de lei!

Oricum, îi urez rublei lui Putin la mai mare (diferenţă de) valoare! Poate îi vine cuiva din Rusia mintea la cap.

Dedicaţie pentru manageri pliaţi pe Zeitgeist

Zeitgeist-ul progresist, desigur: „Get woke, go broke!”

(Vorbă pescuită dintr-un comentariu la un articol german.)

Vai de viaţa noastră

Kă kopiii-s Klimakiller;

Kă kăinii-s Klimakiller;

Kă vaka, kă karnea (de vită etc.) e Klimakiller;

Kă tot omu’ omnivor (în special ăl karnivor), ce să mai, e Klimakiller.

Pe skurt, tătă viaţa kontemporană e klimakiller.

Doar ei, komisarii aktivişti ai Salvării Planetei nu-s.

Ştiţi ce? De-ar rămâne doar ei, salvatorii din Ultima Generaţie, în doi timpi şi trei mişcări s-ar stratifica la loc, aşa cum e societatea umană astăzi.

Criză la „Benzinăria cu arme nucleare”

Ca să vezi: probleme la „Benzinăria cu arme nucleare”, cum mai este poreclită Rusia: în ziua 550 de război, aflu dintr-un articol de pe ntv.de că e criză de combustibili! În Rusia! Poftim: Bauern und Spediteure funken SOS: Russische Regionen melden Kraftstoffkrise (ntv.de, 27.08.23: Ţărani şi transportatori transmit un SOS: Regiuni ruseşti anunţă o criză de combustibili).

Propria treime

Când stau în casă, radioul merge necontenit. Invariabil pe Radio România Actualităţi. Şi aud eu, la un moment dat, că „…un jucător de la Farul e căzut în propria treime …”

Ah, mă gândesc instantaneu, ce aş mai vrea să am propria treime şi dacă e să cad, să cad în ea!

Volbura şi egalitarismul

Interesantă plantă. Cu flori faine, la o adică. Atâta doar că anul ăsta volbura pare să fi prins condiţii de excepție şi s-a înmulțit mai ceva ca iepurii, porumbeii etc. Nu vreți să ştiți cum e să coseşti iarbă mare plină de volbură!

În ziua 552 de război, eu am de dus unul din micile mele războaie cu volbura: adineauri am fost să culeg prima zmeură de toamnă. Rugile? Pline de volbură, care, curat progresistă, se suie pe ele şi le trage în jos. Dacă vremea e ploioasă (n-a fost, acum, iar pământul e crăpat de cât de secetos a fost în ultimele săptămâni), vârful rugilor cu zmeură ajunge în iarba mare, iar zmeura fie e mâncată de limacşi, fie putrezeşte…

P.S. Câteva zile mai târziu, am cules iar zmeura, iar o rugă, plină de zmeură şi „învolburată”, realmente s-a arcuit până-n iarbă. Şi ce văd pe ea? 3, ba nu, 5 (cinci) scârbe de limacşi invazivi înfruptându-se din fructe! Alt mic război de dus, dar pe care-l duc exclusiv în curte – în grădină n-aş avea nici cea mai mică şansă în faţa limacşilor.

Michael Astner este poet, traducător şi publicist

Publicitate și alte recomandări video