Redeschiderea școlilor și continuitatea învățării – dificultăți, urgențe, provocări și riscuri (P)

Din nefericire suntem din nou în fața unui document la fel de neclar și imperfect – de la recomandarea adresată cadrelor didactice de a lucra cu elevii în sistem online, se trece acum la obligativitatea acestei activități, cu intervenția inspectoratelor școlare privind planuri de măsuri și monitorizare. În mod surprinzător și nerealist, M.E.C. lasă în totalitate la latitudinea inspectoratelor identificarea de soluții pentru asigurarea echipamentelor informatice și a conectării la internet a unităților de învățământ, implicit a elevilor, destinatarii esențiali ai acestor activități didactice. Rămânem, deci, într-un alt stadiu de incertitudine și latență, în care predomină fraze și directive ce încep cu școlile/ profesorii/ directorii trebuie să … , vor face…, vor asigura…, verbe la viitor, directive ministeriale sau folosirea unui prezent etern, nedeterminat. Așteptările școlilor, ale elevilor și părinților, ale profesorilor de la ministerul de resort erau de altă natură.

Inechitatea care s-a adâncit în școala românească odată cu suspendarea cursurilor este gravă și riscă să devină, după reluarea școlii, o prioritate aproape imposibil de gestionat, în mare parte din lipsa alocării fondurilor necesare pentru dotarea elevilor, profesorilor și a școlilor cu echipamente de comunicare de la distanță.

Din păcate, raportarea periodică către M.E.C. a datelor privind situația procesului de predare-învățare-evaluare online, raportare introdusă de astăzi prin Ordinul nr. 4135, nu schimbă situația dramatică a elevilor care nu au acces la internet și nici la tehnologia necesară, elevi care au pierdut contactul cu profesorii lor încă din data de 11 martie 2020. Timpul este foarte scurt pentru adaptare la noul context de predare, iar fiecare zi ce trece nu face decât să adâncească discrepanțele dintre mediul urban și cel rural.

• Soluția la aceste probleme găsită de Guvernul PNL a fost să oblige părinții de a-i asigura copilului mijloace tehnice, laptop/telefon smart/tabletă și acces la internet pentru a participa la cursurile online, indiferent de situația materială din familie sau fără a ține cont de contextul socio-economic de la nivel național, unde peste 50% dintre elevi duc lipsa unui computer, tabletă sau un telefon smart.

• A doua soluție transmite faptul că școala poate da laptopuri în custodie părinților, iar dacă cei care le primescle deteriorează, „sunt buni de plată”, dar fără a realiza absurditatea presupunerii că pot exista zeci de laptopuri sau tablete disponibile, cât și de numărul ridicat al elevilor aflați în această situație (în unele cercetări și sondaje în jur de 60 % dintre elevi declară că nu au acces la calculator și internet sau accesul lor este limitat)

Atenția Ministerului Educației trebuie să se îndrepte spre mediile defavorizate și spre elevii defavorizați, care au nevoie de susținere, de planuri remediale, de un alt tip de intervenție rapidă, poate chiar prin transmiterea săptămânală a unor pachete de lucru la domiciliu, cu teste, sinteze, aplicații practice prin poștă sau, în comunitățile mai mici, prin preluarea acestora de la secretariatul școlii, respectând regulile necesare de igienă și distanțare.

Am făcut numeroase recomandări, în acest sens, pentru a diminua acest decalaj și a sprijini grupurile vulnerabile de preșcolari sau elevi. Deci, ca excepție de la cursurile online, o alternativă pentru cei ce nu au posibilități se pot pregăti : fișe printate, materiale didactice și transmiterea acestora către elevi, prin intermediul părinților sau al reprezentanților legali, în format fizic, o singură dată pe săptămână. Accesul egal la educație este garantat de Constituția României, iar guvernul trebuie să ia măsuri nondiscriminatorii. În așteptarea cursurilor online și a unor eventuale dotări, a unor programe sociale pe care Guvernul întârzie să le formuleze, educația și învățarea trebuie să continue.

Am convingerea că atât la nivelul Ministerului Sănătății, cât și la nivelul Ministerului Educației va fi bine justificată și analizată decizia redeschiderii școlilor, fără ca sănătatea copiilor să fie pusă în pericol. Să nu uităm că suspendarea cursurilor a fost una dintre primele decizii de protecție, luate la începutul declanșării stării de urgență. De aceea acum, când numărul îmbolnăvirilor cu noul coronavirus crește din nou la 468 de noi cazuri/zi, după ce am consemnat unele scăderi, nu trebuie să renunțăm la măsurile de securitate sau să ne grăbim să reluăm cursurile în școli.

Ministerul Educației Naționale trebuie să facă rapid o analiză obiectivă, iar revenirea la școală să se facă ținând cont și de următoarele recomandări:

1. Este necesar un demers clar de conturare a unor proiecte și identificarea surselor de finanțare pentru achiziția de tablete, laptopuri în școli în vederea sprijinirii elevilor care nu au posibilități financiare sau acces la forme de învățare-evaluare online, utilizând internetul și instrumente digitale;

2. Reluarea activităților unor colective restrânse, începând cu elevii din clasele terminale, prezența unor grupuri de persoane, specialiști, personal didactic auxiliar sau nedidactic, autorizate treptat, ținându-se cont de specificul diferitelor categorii de activități. În acest sens școlile și universitățile trebuie să dispună măsuri specifice (cum ar fi pauze de prânz la ore diferite, o curățenie mai strictă, dezinfectări zilnice în instituțiile de învățământ, colective mai mici, utilizarea într-o mai mare măsură a instrumentelor de învățare online, realizarea de circuite și trasee care să respecte cât mai mult principiul distanțării sociale etc.);

3. Revenirea în școli să fie realizată în ritmul existenței unor măsuri de organizare și dotarea a cabinetelor medicale școlare în vederea unor situații medicale specifice, prezența necondiționată a măștilor și a substanțelor de dezinfecție;

4. O atenție deosebită trebuie acordată elevilor din ani terminali: clasa a XII-a și clasa a VIII-a, în vederea pregătirii lor suplimentare pentru examenele naționale.

Modelul altor țări europene care reiau treptat activitățile sociale nu trebuie adoptat în totalitate, mai ales în județele și localitățile din țară considerate încă zone de risc și focar de infecție. În acest context o etapă importantă ce trebuie avută în vedere vizează pregătirea școlilor cu materiale pentru igienizare și curățenie.

Este cu siguranță dificil de pus la punct un scenariu perfect acum, în situația în care ne aflăm, cu atât mai mult cu cât nici în România și nici în alte țări nu s-au avut în vedere niciodată asemenea scenarii ample de criză, în care procesul de învățământ să fie asigurat integral doar în mediul online. Pașii pe care îi facem în direcția reluării cursurilor trebuie să aibă în vedere cu prioritate păstrarea stării de sănătate a elevilor și a cadrelor didactice, a personalului din școli și universități, fără asumarea unor riscuri inutile.

De asemenea nici translarea completă a responsabilităților de la Ministerul Educației spre școli, inspectorate, autorități locale, prin eludarea dificultăților și a contextelor inegale, nu reprezintă direcții și soluții corecte din perspectivă pedagogică, educațională sau morală.

Deputat PSD de Iași
Prof. dr. Camelia GAVRILĂ
VICEPREŞEDINTELE COMISIEI PENTRU ÎNVĂŢĂMÂNT,
ŞTIINŢĂ, TINERET ŞI SPORT