Ruşii şi ruşinea

Zilele trecute, mi-am amintit de ce notasem prin 2017 sau 2018, pe când Dragnea călărea România, anume că nu există onoare fără ruşine, aşa cum nu există ruşine fără onoare. Şi-am adaptat raţionamentul situaţiei actuale, cu Rusia încercând să pună la pământ un popor întreg, justificând atrocităţi şi orori într-un război pe care-l duce de parcă ne-am afla pe vremea primului ţar moscovit, a lui Ivan cel Groaznic (1530-1584), deci în secolul 16, şi nu în secolul 21!

Nu contenesc să mă frec la ochi, văzând ce se-ntâmplă în Ucraina şi felul cum reacţionează Rusia, concluzia fiind una singură posibilă: Rusia oficială trăieşte într-o realitate paralelă, paralelă cu civilizaţia, paralelă cu umanitatea, paralelă cu bunul simţ, pur şi simplu!

Iar acum, când ruşii au pierdut nava-amiral „Moskva”, o lovitură simbolică majoră, evident că s-au simţit umiliţi: practic, au primit o lovitură fix la „bijuterii”! Şi au „înnebunit” analiştii lor în direct, la tv, declarând ba că gata, de-acum s-a încheiat „operaţiunea militară specială”, ba că a izbucnit al Treilea Război Mondial, cireaşa de pe… coliva „Moskvei” reprezentând-o declaraţia halucinantă a neobositului purtător de cuvânt putinesc, Dmitri Peskov: „Dacă Ucraina continuă cu provocările, Rusia va fi nevoită să declare război împotriva Ucrainei!” Şi asta în a 51-a zi de război împotriva Ucrainei! Auzi, „provocările Ucrainei”!?

Frate, ăştia-s normali la cap? |ştia chiar nu mai au pic de simţ al ridicolului, al penibilului? Un lucru, însă, e limpede: n-or fi având ei nici ruşine, nici onoare atunci când vine vorba de poziţionarea faţă de alţii (că, de, cum ziceam, aceste două nu merg una fără cealalta!), dar în mod cert ştiu că, până una alta, s-au cam făcut de ruşine cu marea lor Armată Rusă. Şi acum reacţionează cum reacţionează un animal rănit: dau cu bomba iar şi iar, de-ţi vine să zici că, de, răzbunarea-i arma prostului, doar că, din păcate, continuă să moară oameni nevinovaţi în Ucraina, continuă să moară soldaţi ruşi trimişi pe post de carne de tun la război. O spirală a morţii. În care viaţa indivizilor (ruşi, ucraineni, ucraineni ruşi) nu contează defel.

Apropo de „Moskva”: se pare că din echipajul format din cel puţin 500 de marinari, doar 58 au supravieţuit şi au fost salvaţi, dar problema mare a Rusiei oficiale nu e pierderea a circa 442 de soldaţi, ci orgoliul rănit prin pierderea unui mastodont al flotei! Ce „provocare” din partea Ucrainei, a acestei ţări care pentru ei, pentru ruşi, de fapt nici nu există, numai aşa se poate explica altă declaraţie halucinantă, cea a lui Serghei Lavrov, sinistrul ministru de Externe al Rusiei: „Noi nici n-am atacat Ucraina”. Păi, nu? Nu poţi ataca o ţară, un popor care pentru tine nu există ca atare! Ceea ce nu înseamnă că nu poţi încerca mai întâi să-l „eliberezi”, apoi, dacă asta nu merge pentru că ucrainenii n-au chef să fie „eliberaţi”, să încerci să „denazifici“” inexistentul popor ucrainean până la eliminare. Căci s-au cam adunat cu duiumul nu doar crimele de război ale ruşilor în Ucraina cea inexistentă, ci şi indicii clare de genocid. Indicii susţinute chiar şi oficial de către Rusia, de vreme ce politologul si filosoful rus Timofei Sergheiţev publică pe pagina agenţiei de propagandă Ria Novosti un articol intitulat „Ce ar trebui sa facă Rusia cu Ucraina?”, articol considerat de istoricul Timothy Snyder nici mai mult, nici mai puţin decât „the genocide handbook” (ghidul genocidului)!

Închei. Ce-ar mai fi de spus? Multe, dar toate cu aceeaşi concluzie: Rusia oficială, Rusia lui Putin trăieşte-ntr-o realitate paralelă. Măcar să dau şi un exemplu de „excepţie care confirmă regula”: zilele trecute, într-un tribunal moscovit, studenta Alla Gutnikova (arestată la domiciliu de un an de zile, din cauza unei reviste studenţeşti neconforme cu cerinţele Rusiei oficiale, la care scria) şi-a încheiat discursul după cum urmează: „Repetă pentru tine şi pentru ceilalţi: 2+2=4. Negrul este negru. Albul este alb. Sunt om, sunt puternic şi curajos. Puternică şi curajoasă. Puternic şi curajos. Libertatea este un proces prin care îţi dezvolţi obiceiul de a nu fi disponibil pentru sclavie.” (Libertatea.ro)

Michael Astner este poet, traducător şi publicist