Săptămâna schimbărilor: macedoneni, Brexit şi ROexit

Chiar dacă nu au fost în nici un caz lipsite de evenimente politice propriu-zise, ultimele zile au stat în primul rând sub semnul catastrofei umanitare din Indonezia. Tsunami-ul ce a urmat cutremurului din insula Sulawesi a făcut peste 1.200 de victime, cărora li se adaugă pagube materiale incalculabile. Desigur că vor urma lungi discuţii şi, probabil, inculpări oficiale după eşecul autorităţilor specializate din Indonezia de a oferi o alertă credibilă. Pe fond, însă, ar trebui să ne aşteptăm ca, dincolo de solidaritatea şi compasiunea exprimate în acest moment tragic, naţiunile lumii – mai ales naţiunile puternice şi prospere – să aloce mai multe resurse cooperării pentru prevenirea unor asemenea tragedii. Banii şi tehnica nu se pot măsura, în ultimă instanţă, cu forţele dezlănţuite ale naturii, dar există suficient spaţiu de progres, în beneficiul zonelor vulnerabile – de regulă, mai puţin dezvoltate – ale Terrei.

Revenind în zona actualităţii politice propriu-zise, am asistat la un succes notabil în eforturile de a prezerva zona de liber schimb nord-americană. Acordul la care s-a ajuns între SUA şi Canada nu reflectă nici prin conţinut, nici prin modul de negociere, iluziile ideologilor comerţului liber, după cum nu a făcut-o nici etapa anterioară, în care Washington-ul s-a asigurat de conformarea mexicană la imperativele fixate, din considerente preponderent electorale, de Administraţia Trump. Dacă USMCA (în numele acordului se regăsesc cele ale semnatarilor) va fi unul de free trade sau de fair trade în viziunea Trump, se va vedea în următorul interval. Ce e sigur este că presiunile Americii au fost importante în chestiuni precum protejarea locurilor de muncă americane în domeniul auto sau deschiderea pieţei canadiene a lactatelor. Faptul că, la sfârşit, guvernul canadian a putut evidenţia câteva puncte câştigate -aşa cum o făcuse, anterior, şi cel mexican – ţine de însăşi logica negocierilor internaţionale, în care puterea trebuie folosită inteligent, nu brutal.

Mult mai dezordonate şi mai complicate sunt, desigur, negocierile pentru Brexit. În aceste zile, conferinţa anuală a Conservatorilor ar putea ridica şi mai multe obstacole în calea unei ieşiri negociate – ele sunt, deja, foarte numeroase. În ipoteza în care fostul ministru de Externe, Boris Johnson, îşi va folosi discursul de marţi ca rampă de lansare pentru o provocare deschisă la adresa premierului Theresa May, în rândul partidului va trebui să apară o clarificare – o evoluţie pe care chiar şi liderii celor 27 ar trebui să o salute, deşi probabil că ea va lua forma unei opţiuni hard. Deocamdată, confuzia şi criza de autoritate sunt atât de mari, încât nici măcar recentul document pe tema controlului migraţiei nu mai pare satisfăcător pentru criticii doamnei May, deşi el include mai toate temele solicitate de tabăra pro-Brexit, înainte de referendum. Cu alte cuvinte, pentru români sau pentru jamaicani, va exista acelaşi sistem de punctaj ce va privilegia calificările profesionale, un principiu care pe hârtie sună foarte bine, dar care va bulversa echilibrul actual şi, în plus, va conferi mari puteri birocraţilor responsabili cu apărarea pieţei muncii din Regat.

Aşa cum era de aşteptat, referendumul consultativ din Macedonia pe tema schimbării numelui în „Republica Macedonia de Nord” a fost afectat de boicot, neatingându-se pragul de validare. Puţin peste o treime din electorii cu drept de vot au venit la urne pentru a susţine o schimbare ce ar deschide drumul normalizării relaţiilor cu Atena şi, în perspectivă, integrării în NATO şi UE. Ultima este, desigur, foarte problematică, dar în ceea ce priveşte Alianţa, există un culoar rezonabil, chiar şi în eventualitatea în care Donald Trump – cunoscut pentru lipsa de politeţe la adresa micilor membri din Balcani – ar mai obţine un nou mandat. Tocmai de aceea, eşecul politic al guvernului de la Skopje a fost primit cu satisfacţie la Moscova, chiar dacă, în principiu, acesta mai are o şansă. Este vorba, până la urmă, de cea mai democratică strategie posibilă, mai democratică decât referendumul: aceea de a demisiona, a provoca alegeri anticipate şi de a face din nou campanie pe această temă, în încercarea de a obţine în Parlament majoritatea calificată necesară modificării Constituţiei. Fereastra de oportunitate este îngustă, dar există.

Poate că, pentru macedoneni şi pentru alţi est-europeni din interiorul sau din exteriorul UE, această organizaţie nu mai este atât de atractivă încât să merite sacrificii. Traversăm o perioadă foarte importantă şi pentru noi, românii. Discuţiile de la Bruxelles, care vor culmina cu o dezbatere în plenul Parlamentului European, precum şi schimburile de replici de acasă ne vor oferi mai multe lămuriri, în cursul săptămânii viitoare.

Publicitate și alte recomandări video