Reporter: În stadiile incipiente cancerul nu «doare» motiv pentru care pacienţii se prezintă tardiv la medic. În cazul cancerului gastric există semne care să ridice semne de întrebare?

Dr. Ana Maria Sîngeap, Institutul de Gastroenterologie şi Hepatologie Iaşi, Spitalul Sf. Spiridon: Da, există aşa-numitele «semne de alarmă», termen utilizat în gastroenterologie pentru a desemna acele situaţii, simptome sau semne clinice care indică o mare probabilitate de boală organică severă; în prezenţa acestora, este obligatorie efectuarea investigaţiilor numite generic «paraclinice» (analize, examene radiologice sau endoscopice). Datorită importanţei în cadrul raţionamentului clinic, conceptul «semnelor de alarmă» este prezentat şi atent discutat în cadrul orelor cu studenţii.

Ce semnale ar trebui să aducă din timp persoana la medic?

Aceste «semne de alarmă» sau, poate fi la fel de bine spus, pentru a utiliza expresia dumneavoastră, «semne de întrebare», odată depistate, trebuie explicate documentat, prin intermediul explorărilor paraclinice adaptate. În categoria acestor semne intră : disfagia (dificultatea la înghiţire), exteriorizarea hemoragică (vărsătura cu sânge, scaunul negru asemănător păcurei – care conţine sânge digerat, scaunul cu sânge), scăderea ponderală nedorită, modificările recente de tranzit intestinal, anemia. Tot din cadrul acestor semnale de alarmă fac parte şi antecedentele familiale de neoplazii digestive. Deasemenea, vârsta persoanei de peste 45 de ani o situează în categoria de risc (comparativ cu persoanele mai tinere).

Rep.: E adevărat că persoanele care au cancer gastric, au un apetit scăzut pentru  carne şi preparatele din carne?

Dr. Ana Maria Sîngeap: Într-adevăr, apetitul scăzut pentru carne este recunoscut în literatura de specialitate ca unul dintre simptomele sugestive pentru cancerul gastric, dar şi pentru alte neoplazii ale tubului digestiv, şi este citat ca «inapetenţă selectivă». În cancerul gastric mai apare deasemenea şi saţietatea precoce: pacientul se satură mai repede, cu o cantitate mai mică de mâncare, stomacul pare că nu mai «primeşte» cantitatea meselor de odinioară.

Risc crescut de cancer gastric: cine îl are?

Rep.: Este o boală care se moşteneşte? Ce persoane au risc mai mare de a face cancer gastric?

Dr. Ana Maria Sîngeap: Există un risc mai mare de a dezvolta cancer gastric la persoanele care au avut sau au în familie, ca rude de gradul I, astfel de cazuri. Agregarea familială (acumularea mai multor cazuri într-o familie) nu este însă regulă, aceasta apare la o minoritate (aproximativ 10%) dintre cazuri. Mai există şi situaţiile altor boli digestive, cu reală transmitere genetică, precum anumite sindroame de polipoză intestinală, care se caracterizează prin asocierea unui risc crescut de apariţie a cancerului gastric, dar, deasemenea, rare. Alţi factori de risc sunt: alimentaţia bogată în alimente sărate şi/sau conservate prin sărare sau afumare (cea mai sănătoasă metodă de conservare a alimentelor este refrigerarea/congelarea), infecţia cu Helicobacter pylori şi aşa-numitele «condiţii predispozante» sau, mai sever, «pre-maligne». Le voi enumera şi pe acestea, cu menţiunea că evoluţia nefavorabilă a acestora către cancer gastric nu este obligatorie, dar prezenţa lor impune aplicarea unei strategii de supraveghere. În general, este vorba despre alte boli ale stomacului, în antecedente sau în prezent, deja diagnosticate, astfel încât, în cadrul evidenţei medicale sunt recomandate investigaţiile periodice necesare, la intervalele de timp corespunzătoare. Este vorba despre: persoane cu intervenţii chirurgicale gastrice – «stomacul operat», pentru orice tip de boală, începând de la 15-20 de ani de după operaţie; polipii  gastrici de tip adenomatos (încadrare făcută pe baza biopsiei polipului) – în cazul acestora, se recomandă îndepărtarea endoscopică sau chirurgicală; gastrita cronică atrofică (diagnosticată precedent, pe baza endoscopiei digestive superioare şi a biopsiei gastrice); ulcerul gastric; alte boli mai rare (ex. boala Ménétrier).

Controale periodice la persoanele cu risc mai mare de face cancer gastric

Rep.: Ce controale periodice şi la cât timp se recomandă în cazul persoanelor cu risc mai mare de a face boala?

Dr. Ana Maria Sîngeap: Investigaţia standard pentru supraveghere în cazul leziunilor «pre-maligne»  este endoscopia digestivă superioară, în cadrul căreia se prelevează biopsii (fragmente de mucoasă gastrică ce vor fi analizate din punct de vedere histopatologic). Intervalul variază în funcţie de condiţia predispozantă, ca exemple: după îndepărtarea polipului adenomatos, anual ; de la 15 ani după momentul intervenţiei chirurgicale gastrice; pentru gastritele cronice atrofice, la 3-5 ani în funcţie de existenţa metaplaziei; ulcerul gastric se controlează la 8 săptămâni de tratament, dacă este refractar ridicând suspiciunea de ulcer malign. Principiul supravegherii constă în descoperirea cancerului într-un stadiu precoce, pentru ca măsurile terapeutice curative să poată fi aplicate cu succes. În legătură cu factorii de risc, am putea diminua influenţa acestora prin: metode sănatoase de conservare a alimentelor; aport crescut de fructe şi legume proaspete, bogate în vitamina C; eradicarea H. pylori (una dintre indicaţiile de testare fiind la rudele de gradul I ale pacienţilor cu cancer gastric), cu menţiunea că în cancerul gastric par implicate anumite tulpini mai virulente ale acestei bacterii, iar riscul depinde şi de vechimea infecţiei. Aşadar, «semnele de alarmă» ridică suspiciunea unei  afecţiuni organice serioase. Consultul medical este obligatoriu, pentru stabilirea şi efectuarea investigaţiilor potrivite, în scopul stabilirii exacte a diagnosticului, cât mai precoce posibil şi aplicării tratamentului optim, cu cele mai mari şanse de vindecare.