Reporter: Cât de expuşi sunt copiii la tuberculoză, mai ales cei a căror părinţi au deja boala?

Prof. dr. Traian Mihăescu, Spitalul de Pneumologie Iaşi: ”Copiii între 5 şi 12 ani au o oarecare rezistenţă faţă de infecţie, în comparaţie cu restul populaţiei. În general o primo-infecţie tuberculoasă fără ca aceasta să ducă neapărat  la boală se produce în perioada  0-5 ani şi se transmite în familie de la părinţii bolnavi. Apriori, orice copil sub 5 ani a cărui mamă sau tată este bolnav de tuberculoză, trebuie considerat ca fiind infectat sau potenţial infectat în viitor. De altfel, orice copil dintr-o familie în care părinţii sunt diagnosticaţi cu tuberculoză trebuie investigat şi monitorizat în mod constant. Dacă testarea la tuberculină sau testul QuantiFERON sunt pozitive, se recomandă chimioprofilaxia. Specialiştii americani susţin că doar prin chimioprofilaxie vom putea ajunge la eradicarea tuberculozei. Din păcate chimioprofilaxia este de lungă durată : minim şase luni şi se poate ajunge şi la nouă luni de administrare zilnică de antibiotice specifice care să vindece o infecţie cu bacilul Koch, infecţie  care nedepistată şi netratată poate duce în timp la tuberculoză.  Îmbucurător este faptul că  datele recente arată că e posibil să facem chimioprofilaxie de numai 8 săptămâni. Ceea ce înseamnă vindecarea infecţiei care nu are simptome şi nu a ajuns în stadiu de tuberculoză după doar două luni de administrare zilnică a  trei antibiotice. Se doreşte adoptarea acestei direcţii: detecţie în masă a persoanelor infectate cu bacilul Koch şi tratament profilactic a acestora.

Drama copiilor care ajung să facă tuberculoză!

Rep.:În România se poate aplica o astfel de strategie: detectare a infecţiei în rândul populaţiei şi chimioprofilaxie pentru două luni la persoanele depistate cu această infecţie?

Prof. dr. Traian Mihăescu: În România din păcate este dificil de adoptat o astfel de strategie din foarte multe motive. Iar lucrurile sunt şi mai complicate dacă vorbim de copii. Mulţi dintre aceştia provin din familii dezorganizate, sărace şi nu are cine să le administreze corect tratamentul. De altfel, aceasta este şi drama copiilor care ajung să facă tuberculoză. Iau boala de la părinţi. Aceştia sunt şi ei bolnavi, internaţi în spital pentru prima lună. La fel şi copiii stau în spital  pentru că acasă nu are cine să-i îngrijească. Mulţi sunt copii cu probleme, malnutriţi, cu imunodeficienţe, din familii care îi neglijează. Ajung într-o secţie de spital care nu a mai fost dotată de foarte mulţi ani, lipsesc de la şcoală, mulţi nu au haine, iar acasă părinţii nu au ce le pune pe masă. Stau în spital o lună sau două deoarece acasă nu au condiţiile pentru un tratament corect. Mai mult, după externare nu avem siguranţa că părinţii sau bunicii în grija cărora se află le vor administra corect tratamentul pentru următoarele luni. Copii bolnavi de tuberculoză trăiesc o adevărată dramă şi nu avem încă acele structuri sociale care să îi supravegheze după externare, să fim siguri că îşi iau corect tratamentul şi se vor vindeca.

Rep:Cât de contagios este un copil cu tuberculoză?

Prof. dr. Traian Mihăescu: La copil boala este foarte puţin contagioasă deoarece copilul de cele mai multe ori nu tuşeşte, nu expectorează deci nu „împrăştie” bacilul. Mai mult, după prima lună de tratament urmat corect, riscurile ca un copil să transmită infecţia sunt 0.  Problema este de fapt la copiii care fac primo-infecţia, nu  au simptome, nu sunt depistaţi dar devin un rezervor de viitori adulţi care la un moment dat fac tuberculoză ca urmare a reactivării unei infecţii din copilărie. De aici şi importanţa depistării în masă a persoanelor infectate şi chimioprofilaxia la acestea: acel tratament de opt săptămâni de care vorbeam mai sus.

Rep:Dacă eu am făcut tuberculoză, va face şi copilul meu? Este probabil prima întrebare a părinţilor care tocmai află că ei au această boală.

Prof. dr. Traian Mihăescu: Nu putem şti sigur. Sunt anumite considerente care trebuie luate în calcul. Depinde de contagiozitatea cazului sursă. De exemplu, copilul mai mic care stă tot timpul în braţele mamei are un risc mai ridicat de a se infecta. În comparaţie cu un copil mai mare care stă mai puţin acasă şi pentru care perioada de expunere este mai mică. Bineînţeles, se recomandă chimioprofilaxia  dacă intradermoreacţia la tuberculină sau testul la QuantiFERON sunt pozitive. Dar, nu e obligatoriu ca şi copilul să se infecteze dacă părinţii au boala.  Oamenii trebuie să ştie că tuberculoza nu se transmite atât de uşor. Studii  efectuate în sanatorii din Canada au arătat că o asistentă care se angaja şi nu era infectată, făcea infecţia după un an de zile în care îngrijea bolnavii cu tuberculoză. Repet, infecţia nu se transmite chiar atât de uşor. Problema e că sunt mulţi bolnavi care nu ştiu că au boala. Ajung să fie diagnosticaţi după o perioadă îndelungată, perioadă în care tuşesc şi răspândesc bacilul. Iar dacă acele persoane lucrează cu publicul, riscul de a transmite infecţia mai multor persoane este şi mai mare.

Rep:Dacă un elev sau un profesor din şcoală a făcut tuberculoză, va face şi copilul meu?

Prof. dr. Traian Mihăescu: Iarăşi, lucrurile sunt nuanţate. Vreau să subliniez că mulţi dintre adolescenţi au intrat deja în contact cu bacilul Koch şi probabil undeva în viitor vor face boala. Când încă se mai făceau testări la tuberculină în liceele din România, rezultatele nu erau deloc încurajatoare: 30% dintre copiii de liceu deja infectaţi cu bacilul Koch. Deci, e posibil ca un copil sau un adolescent să fie infectat şi nu neapărat de la colegul sau profesorul care a fost diagnosticat cu tuberculoză.  Dacă apare un astfel de caz e important să nu intrăm în panică şi să nu aruncăm vina pe oameni care nici ei nu ştiau că sunt bolanvi şi nu se poate stabili cine de la cine a luat infecţia. De asemenea, descoperirea unui astfel de caz nu înseamnă că toţi copiii trebuie testaţi imediat. Există metode care presupun testarea concentrică: mai întâi cei care au simptome, care au deja alte afecţiuni  deci care  au o imunitate scăzută care îi predispune la infecţie, cei care au stat cel mai mult timp în apropierea copilului sau profesorului respectiv etc. Precizez faptul că e posibil ca testele să nu iasă pozitive imediat şi cu siguranţă vor fi necesare retestări şi supravegheri periodice în colectivităţile în care apare un astfel de caz. În ceea ce priveşte profesorii ar trebui reintrodusă supravegherea periodică nu  neapărat cu radiografii o dată la 6 luni. Există acum metode imagistice care nu iradiază şi care pot fi utilizate pentru a depista la timp boala. Iar această supraveghere ar trebui reintrodusă la toate  categoriile de angajaţi denumite în limbaj medical „persoane periclitante”: profesori, asistente medicale din grădiniţe, şcoli, asistentele de la secţiile de nou-născuţi etc.

Rep.:Din momentul diagnosticării tuberculozei, când poate reveni un copil la şcoală?

Prof. dr. Traian Mihăescu: Un copil sau un adolescent diagnosticat cu tuberculoză care tuşeşte şi expectorează care urmează corect tratamentul după prima lună de tratament nu mai este contagios şi poate reveni la şcoală. Subliniez însă:de foarte multe ori copiii de vârste mai mici nu expectorează, deci nu pot transmite boala. La fel, cei care au testele pozitive la intradermoreacţia la tuberculină sau la QuantiFERON şi care nu tuşesc, nu expectorează, nu sunt contagioşi. Deci e important ca părinţii să le explice copiilor şi adolescenţilor să pună etichete colegilor pentru că le face rău în necunoştinţă de cauză. Închei prin a sublinia că chiar şi atunci când copilul său adolescentul a făcut boala, nu este o tragedie. Dacă acesta îşi ia corect tratamentul se va vindeca. Şi după prima lună de tratament îşi poate relua studiile.  Ştiu copii şi adolescenţi care au fost în astfel de situaţii şi de care familiile s-au ocupat cu atenţie şi s-au vindecat fără probleme.

Nu vă sfiiţi însă să daţi mâna cu cineva: tuberculoza nu se transmite decât prin aerul contaminat!

"Nu vă lăsaţi scuipaţi în faţă! Impuneţi interlocutorilor dvs. o anumită decenţă şi rugaţi-i să pună mâna la gură (atunci când tuşesc). Nu vă sfiiţi însă să daţi mâna cu semenii dvs. – tuberculoza nu se transmite decât prin aerul contaminat. Ca urmare, fiţi aerisiţi şi evitaţi atmosfera îmbâcsită. Lăsaţi soarele să răzbată cât mai mult în viaţa dvs. Banal. Eficient însă atunci când majoritatea membrilor unei societăţi vor integra aceste banalităţi în viaţa de fiecare zi. Dacă vreţi să rămâneţi neifectaţi (cu bacilul tuberculozei) impuneţi o anumită demnitate în relaţiile sociale”, arată prof. dr. Traian Mihăescu.

Trebuie să acceptăm şi ideea că putem fi noi înşine bolnavi!

„Totul e să nu ne dăm seama de aceasta cu mult prea târziu, atunci când boala este a tât de avansată încât  oricât de bine am trata-o tot ar rămâne sechele importante, dacă nu şi mai rău. Deci: poate că dvs. înşivă tuşiţi şi scuipaţi cu mult prea mult, poate aveţi febră şi aţi slăbit în ultima vreme. Gândiţi-vă că îi periclitaţi şi pe cei din jurul dvs. – copiii sunt cei mai sensibili, debilitaţii şi bătrînii la fel. Dacă în ochii dvs. cei slabi nu merită prea multă consideraţie, atunci nu acuzaţi numai Guvernul şi Sistemul de ocrotire a sănătăţii de deficienţele din societatea din care faceţi parte. Vreţi-nu vreţi sunteţi un exponent al acestei comunităţi, un responsabil de starea ei de fapt. Dacă nu vă implicaţi,  nu puteţi fi sigur că sunteţi sănătos. Dacă în trecut (ultimii 45 de ani, de exemplu) plămânii dvs. au fost pătaţi, tusea de acum este mult mai probabil să fie legată de boala de care vă vorbesc. Dacă suferiţi de alte boli (prea multă bogăţie.. de zahăr în sânge – diabet, de exemplu), sunteţi iarăşi susceptibil de a avea boala. Dacă în familie aveţi bolnavi aveţi un risc mai mare de a împărtăşi aceeaşi soartă. Amânând conştientizarea simptomelor vă amânaţi vindecarea. Acceptându-i lângă dvs. pe cei ce tuşesc şi vă scuipă în faţă vă periclitaţi starea de sănătate. Fiţi vigilenţi!”, subliniază prof. dr. Mihşescu.

„Nu bolnavul de tuberculoză este periculos pentru societate, ci cel care tuşeşte, care împroşcă bacilii şi care nu acceptă să fie consultat şi tratat!”

Nu este nici o ruşine să fii tuberculos pentru că boala este perfect vindecabilă. Este o ruşine să nu accepţi să te tratezi. Vindecarea este posibilă cu condiţia să ne supunem unui plan terapeutic cu eficienţă dovedită. Grăsimea de bursuc sau, mai rău, grăsimea de câine, nu este o soluţie eficientă şi raţională. Medicamentele propuse de specialişti sunt verificate în toate ţările civilizate şi s-au dovedit a fi extrem de eficiente, dacă sunt luate de bolnav conform unui anumit plan de tratament, continuat pe o perioadă suficientă de timp. Dacă bolnavii acceptă să fie trataţi (mai corect ar fi de spus: dacă acceptă să se trateze, deci să se implice), atunci nu este nevoie ca ei să fie izolaţi de … Comunitate. In nici o ţară din vest astfel de bolnavi conştienţi nu sunt izolaţi atunci când există certitudinea că tratamentul este corect urmat. Nu bolnavul de tuberculoză este periculos pentru societate, ci cel care tuşeşte, care împroşcă bacilii şi care nu acceptă să fie consultat şi tratat”, încheie prof. dr. Traian Mihăescu.

Publicitate și alte recomandări video