Un articol corect politic

Am încercat să scriu un exemplu de articol în care să respect toate cerinţele corectitudinii politice, dar mi-am dat seama cu mare frustrare că îmi este imposibil. Orice subiect aş aborda, în orice stil, aş putea fi oricând tras de mânecă de cineva că am încălcat dreptul cuiva la ceva, că am discriminat, că am fost părtinitor, poate chiar tendenţios. Este o tensiune în creştere atât de mare la nivelul întregii lumi, încât un om obişnuit cu libertatea de exprimare de până acum, are mereu senzaţia că poate călca pe sticlă spartă în orice direcţie ar lua-o.

Dar ce este această corectitudine politică ce ne mănâncă zilele noastre postmoderne?

Pe Internet am găsit multe definiţii care converg în asta: Corectitudinea politică înseamnă evitarea tuturor formelor de exprimare sau acţiune care ar putea să ofenseze, excludă, insulte sau să marginalizeze un anumit grup de oameni dezavantajaţi/defavorizaţi social sau discriminaţi.

Neştiind exact ce este o categorie defavorizată am găsit OUG nr. 137/2000 care spune despre categoria defavorizată ca fiind „acea categorie de persoane care fie se află pe o poziţie de inegalitate în raport cu majoritatea cetăţenilor din cauza diferenţelor identitare faţă de majoritate, fie se confruntă cu un comportament de respingere şi marginalizare” (art. 4). 

Din grupuri dezavantajate am aflat din mai multe surse oficiale că fac parte persoane expuse unui risc mai mare de sărăcie, excluziune socială, discriminare şi violenţă decât populaţia generală şi care pot fi: minorităţi etnice, migranţi, persoane cu handicap, persoane vârstnice izolate, copii în situaţie de risc ridicat (sărăcie, vulnerabilitate la procesele de dezagregare socială, delincvenţă juvenilă), persoanele fără adăpost, femeile (!!!), familiile cu mai mult de doi copii, familiile monoparentale, infractorii şi foştii delincvenţi (!!!), persoanele dependente de droguri şi alcool (!!!), victimele violenţei domestice, persoanele infectate cu HIV/SIDA, persoanele afectate de boli profesionale.

Devenind din ce în ce mai interesat/intrigat am aflat că discriminarea este „o acţiune care presupune un tratament diferit, nedrept faţă de persoane din cauza apartenenţei lor la un anumit grup social”. Există mai multe forme de comportamente discriminatorii, dar toate au în comun faptul că implică o anumită formă de excludere sau de respingere. Discriminarea are o mie de feţe şi poate fi pe criterii de vârstă, de avere, de convingeri politice, de naţionalitate (xenofobie), de rasă, de sex (misoginie, misandrie – ură, aversiune, ostilitate sau dispreţ faţă de persoanele de sex masculin; discriminare sexuală la muncă), de religie (antisemitism, islamofobie, anticreştinism), de orientare sexuală (homofobie, heterofobie – ura faţă de heterosexuali, transfobie – ura faţă de transgenderi, heterosexism – ideea că toţi trebuie să fie heterosexuali), de stare a sănătăţii (serofobia – prejudecată împotriva persoanelor care trăiesc cu HIV), de condiţie materială (aporofobia – dezgustul faţă de sărăcie şi de oamenii săraci). Cu siguranţă sunt mai multe, dar am hotărât să mă opresc aici.

La toate astea mai adăugăm şi bullyingul şi exploatarea sexuală a femeilor şi am conturat o schiţă a fundaţiei pe care se bazează acest bloc zgârie nori numit corectitudine politică. Practic el are etaje pentru fiecare dintre noi, nimeni nu este uitat. Dacă cineva doreşte, poate afla oricând că a fost, este şi va fi discriminat, ofensat, exclus, insultat sau marginalizat.

Ca instrument în apărarea liberei exprimari avem doar articolul 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi articolul 30 din Constituţia României, dar şi aici sunt îngrădiri la punctul (6) „Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine.”

În urma acestui ministudiu al meu, am constatat stupefiat că 99% din ştirile ce se difuzează pe canalele mass media sunt ofensatoare la adresa a numeroase categorii sociale menţionate mai sus, încalcă dreptul la viaţă privată a persoanelor şi atinge aproape toate punctele discriminării. Practic doar prognoza meteo este corectă politic, dar luată numai pentru conţinut, fiindcă, dacă se analizează totul, de la prezentatoarele silite să fie îmbrăcate sexy pentru a fi plăcute publicului masculin, până la ordinea în care se anunţa vremea, de la vest la est şi nu invers, atunci avem material…

Am constatat, de asemenea, că toate manualele şcolare, în afară de unele de ştiinţe exacte (matematică, fizică, chimie), fac discriminare prin simplul fapt că prezintă exemple unilaterale, neglijând toate celelalte aspecte şi devenind astfel ofensatoare. În literatură, ce să mai zic, e masacru total, sunt avantajate în mod abuziv categoriile sociale majoritate cum ar fi heterosexualii, creştinii, sunt prezentate abuzuri de tot felul, crime, atrocităţi asupra animalelor etc. Ponderea exemplelor între femei şi bărbaţi este inegală. Chiar şi în unele ştiinţe exacte cum ar fi biologia, anatomia au loc discriminări pe bandă rulantă. Se prezintă, de pildă, un corp de animal sau uman de mascul (bărbat) sau de femelă (femeie), în ambele cazuri excluzându-se varianta opusă. Opţiunea corectă din punct de vedere politic ar fi să prezinte trupuri fără caracteristici sexuale sau cu ambele în acelaşi timp.

Nu mai vorbesc de site-urile de socializare unde aproape nicio postare nu este corectă politic. Se încalcă toate punctele specificate mai sus.

Foarte direct mi s-a amintit de către soţie că şi într-o familie se zdrobesc toate principiile de egalitate, se dă de pereţi cu corectitudinea politică până-i ies creierii. Partenerii în căsnicie nu sunt niciodată egali, copiii nu au niciun drept decât acela de a respecta părinţii şi dorinţele acestora, femeile sunt exploatate, bărbaţii la fel. Nimeni nu e liber să facă ce vrea, nu mai vorbesc de dreptul la intimitate. Practic oricine dintr-o familie îşi poate da în judecata pe un alt membru, la alegere, pentru discriminare sau altă ofensă ce intră în sfera corectitudinii politice.

În secunda în care ieşi pe uşă în lume, începi să îţi baţi joc cu neruşinare de drepturile celorlalţi oameni şi ale animalelor cu care te întâlneşti în drum. Devii zilnic, fără să îţi dai seama, deci cu nesimţire, pentru că nu ai educaţia necesară, un infractor. Nu ai voie să priveşti la femei pe stradă, nici la bărbaţi, nu ai voie să glumeşti cu alte persoane decât dacă obţii acordul lor în prealabil, scris ori cu martori. Aluziile sexuale sunt strict interzise faţă de oricine şi oricând. Dacă vorbeşti cu cineva faţă în faţă, nu-l priveşti în ochi, nu vorbeşti despre propria lui persoană, despre felul cum arată, cum se îmbracă, despre viaţa lui personală. Abordezi doar subiectele de interes comun profesional sau care privesc interesele comunităţii în care locuiţi. Atenţie, subiectele politice se tratează cu maximă grijă, persoana cealaltă se poate considera ofensată dacă scapi afirmaţii cum ar fi „politicienii ăştia de căcat” etc.

Atât cu femeile, cât şi cu bărbaţii trebuie să vă alegeţi cu mare grijă termenii în discuţie. O persoană se poate simţi lezată foarte uşor dacă este clasificată drept femeie ori bărbat, de exemplu, chiar dacă aspectul exterior poate trimite la o asemenea ipoteză. Aparenţele pot oricând înşela. Sub nicio formă, repet, sub nicio formă nu recurgeţi la cuvinte sau expresii în public care să trimită la relaţii sexuale sau chiar la relaţii interumane în general. O ureche atentă poate scoate orice cuvânt din context pentru a vi-l arunca apoi în ochi pe post de acuze discriminatorii. Aceeaşi restricţie se aplică şi în dialoguri care se referă la o altă persoană. De altfel, discuţiile despre oameni ar trebui să fie cu totul evitate în prezenţa altor oameni. Nici despre animale nu sunt indicate.

Pentru o siguranţă maximă vorbiţi strict despre muncă, vreme şi natură în general. Ochii să privească mereu în gol unde nu este niciun om, mâinile să fie lăsate în jos pe lângă corp, nemişcate (unele gesturi pot fi interpretabile). Corpul uşor aplecat pentru a nu sugera superioritate.

Un articol corect politic, dacă ar reuşi să se încadreze normelor, ar fi lipsit complet de conţinut, de mesaj, de trăire. Ar fi un răget de vacă. Corectitudinea politică stă ca o secure permanent deasupra capului.

Trăim vremuri de libertate totală, aveţi grijă de voi, Dumnezeu să ne aibă în pază!… Sau Allah, sau Zamolxes! În fine, scuze!

Briscan Zara este scriitor şi publicist