Un caz antologic: cum trânteşti în centrul Iaşului un bloc între case

Cazul blocului ridicat între case, pe strada Octav Botez nr. 1A, tinde să devină unul de referinţă în haoticul peisaj imobiliar ieşean. Deşi imobilul este finalizat şi locuit deja, cei mai afectaţi dintre vecini rezistă în faţa zidului de peste 12 metri ridicat în faţa geamurilor casei lor şi cer în continuare anularea autorizaţiei de construire.

Oamenii au fost nevoiţi să întindă câteva copertine în curte, pentru că altfel senzaţia e că s-ar afla pe o scenă, la care asistă spectatori de la lojă şi de la balcon – respectiv de la cele trei niveluri ale blocului, acum practic lipit de gardul lor.

PNL a dat, PNL a luat

Proiectul a atras atenţia în 2018, când, la o conferinţă de presă organizată chiar lângă şantier, lideri ai PNL – partid din care a ajuns între timp să facă parte şi primarul – au făcut publice primele matrapazlâcuri: blocul se construia peste o clădire monument istoric, demolată între timp, iar proiectul nu avea certificatul de descărcare arheologică. Actul este obligatoriu în perimetrul centrului istoric al oraşului.

Ulterior, documentul a fost găsit ca prin minune, iar calitatea de construcţie de patrimoniu a imobilului demolat s-a transferat, tot ca prin minune, într-o clădire vecină.

Lista monumentelor istorice ieşene a rămas însă la fel, indicând clădirea demolată drept adevăratul imobil de patrimoniu, în vreme ce locatarilor dintr-un imobil vecin li s-a spus nonşalant că stau într-un monument istoric, cu toate restricţiile ce decurg din asta.

Lângă bloc se mai află o casă trecută în lista respectivă, cea în care a locuit scriitorul Octav Botez. Între bloc şi această casă e o distanţă de doar 5 metri.

Cum s-a făcut de-a rămas proiectul mic

În proiectul iniţial, blocul arăta chiar cochet: cu 18 locuri de parcare la demisolul deschis, cu parter şi două etaje. Singura problemă e apropierea foarte mare de casele vecine, reclamată de unii proprietari, căreia nici instanţa de judecată nu reuşeşte să-i găsească o rezolvare.

Între timp, aşa cum se întâmplă la mai toate blocurile de locuinţe construite în ultimii ani în municipiul Iaşi, demisolul s-a dovedit a fi prea mic ca să încapă cele 18 autoturisme ale celor care s-au mutat acolo. Drept urmare, a fost închis, iar autovehiculele, înşirate în locuri de parcare create unde trebuia să fie spaţiu verde şi pe trotuarul din faţa blocului.

Investitorul imobiliar, Costel Bolobiţă, susţine că nu este vorba de o modificare de proiect şi că spaţiul respectiv are în continuare destinaţia de parcare. Totuşi, maşinile stau afară.

Alipirea de parcele, motiv de dezlipire

Proiectul a avut şi un aviz de la Consiliul Judeţean, în care scrie că „îşi pierde valabilitatea în condiţiile în care nu se respectă numărul şi configuraţia locurilor de parcare reprezentate pe Planşa Reglementări Urbanistice-zonificare”.

La solicitarea Ziarului de Iaşi, şefii CJ au explicat că hârtia a fost necesară doar pentru aprobarea Planului Urbanistic Zonal (în martie 2017) şi pentru eliberarea Autorizaţiei de Construire, un an mai târziu, şi că baza legală este acea autorizaţie.

CITESTE SI: Decizie care sperie sforarii imobiliari din Iaşi: Detalii din cazul Bolobiţă. Ce riscă?

Acest ping-pong birocratic seamănă cu strategia alipirii unor bucăţi de teren – cum a fost şi în cazul acestui proiect imobiliar – ca „să dea bine” procentul de ocupare şi coeficientul de utilizare a terenului, după care suprafaţa respectivă a fost dezmembrată la loc, respectiv pentru bloc, parcarea exterioară şi cale de acces.

Când statul slab e mut şi surd

O solicitare adresată de data asta Primăriei Iaşi, pentru confirmarea eliberării certificatului de edificare a construcţiei, a rămas fără răspuns. La fel de „mut” se dovedeşte a fi şi ministrul Culturii, fie el liberal (fostul) sau social-democrat (actualul), căruia proprietarii casei pusă la umbra blocului i-au cerut de mai bine de un an autorizaţia pentru supravegherea arheologică şi avizul final.

Proiectul fiind în zona istorică a Iaşului, descărcarea arheologică este obligatorie – şi este prevăzută expres în autorizaţiile de desfiinţare a casei existente, respectiv de construire a blocului din proiect.

Şantierul bate proiectul

Pe parcurs, cursul şantierului a fost modificat: jumătate din demisol s-a transformat în subsol, deşi planşeul parterului este acum la înălţimea gardului curţii vecine. Prin urmare, a fost nevoie de o împrejmuire care are şi rol de stabilizare a terenului.

Printr-o simplă dispoziţie de şantier, de care Primăria a luat la cunoştinţă într-un mod aparent naiv, blocul a fost înconjurat pe două laturi de un zid de sprijin. N-a fost nevoie de o nouă cercetare arheologică, ne-a spus Costel Bolobiţă, din moment ce a fost făcută înainte de construirea blocului.

Mai mulţi arheologi consultaţi de noi au susţinut contrariul, motivând că nu se poate trece prin sită întreaga proprietate, unde autorizaţia de construire limitează procentul de ocupare a terenului la 36 la sută. Practic, orice săpătură ulterioară neprevăzută în proiectul iniţial trebuie avizată la solicitarea administraţiei locale.

CITITI SI: Imperiul imobiliarului Bolobiță: 1140 de contracte cu statul. Lovitura de zile mari la "Ambulanță"

Dar şefii din primărie nu au simţit nevoia eliberării unei noi autorizaţii de construire a zidului de sprijin, astfel că rămâne de văzut cum se va lămuri problema acestei lacune.

În ceea ce îi priveşte pe soţii Andrian, cei care şi-au văzut curtea transformată într-un fel de scenă sub ferestrele blocului vecin, aşteaptă în continuare ca instituţii surde – precum Ministerul Culturii – ale unui stat neprietenos cu cetăţenii săi să le facă dreptate. Vara aceasta, aşteptarea lor împlineşte patru ani.