Un fel de ratări personale

Proza scurtă scrisă de Saul Bellow (laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1976) mă convinge pe deplin că acest longeviv autor american a avut o viziune epică asupra lumii. Romanele lui demonstrează o artă ficţională autentică, însă textele scurte îi dezvăluie complet vocaţia narativă înnăscută, nu făcută. Prozele din Collected Stories (traduse în româneşte, la Polirom, drept Filiera Bellarosa şi alte povestiri) pot fi considerate, în intenţie, tot romane. Bellow nu le-a dat un contur narativ mai amplu, considerându-le, la finisarea lor, nuvele, dar pe unele le-a perceput totuşi într-o notă mai largă, publicându-le în volume independente, aşa cum se întâmplă cu The Bellarosa Connection/ Filiera Bellarosa (1989) şi A Theft/ Furtul (1989). Ca atare, tomul menţionat, numai în aparenţă de „proză scurtă”, prezintă un şir semnificativ de „proiecte” romaneşti de-ale lui Saul Bellow, „deturnate” cumva de la „scopul” lor iniţial. De aici, varietatea personajelor şi decorurilor ivite în etape diferite de creaţie şi, mai ales, în contexte biografice specifice. Textele din volum (re)compun o Americă a „momentelor cruciale”, ce se îmbină fabulos de la primii ani ai veacului trecut, prin conflagraţiile mondiale şi Marele Crah, până la debutul postindustrializării. Liantul tuturor „palierelor” istorice rămâne Bellow însuşi, în postura unui „observator” jamesian care nu iroseşte nimic din bogatul şi, în egală măsură, complicatul material de viaţă trăit.

The Bellarosa Connection discută problema Holocaustului din unghiul evreităţii americane. Într-un dialog din interiorul familiei Fonstein se conturează povestea lui Billy Rose care, în timpul războiului, organizează o filieră de ajutorare a evreilor europeni (de către cei americani), sub masca showbiz-ului derulat la fabuloasa arenă new yorkeză Madison Square Garden. Discuţia cazului devine însă mult mai complexă, abordând aspectele delicate ale evreităţii din cele trei mari spaţii geografice – Europa, America şi Asia (naraţiunea continuă şi în intervalul postbelic, după 1950, în noul format stat Israel). Se sugerează existenţa unor transferuri mentalitare la populaţia evreiască, generate de particularităţile geografiei şi sterotipiile civilizaţiei de care această populaţie aparţine. În A Theft, decorul se schimbă, Bellow intrând în zona boemei artistice new yorkeze din anii postmodernităţii americane. Protagonista, Clara Velde, jurnalistă de modă în New York (în ciuda faptului că, la origine, este o intelectuală serioasă, cu excelente cunoştinţe de literatură clasică şi greacă veche, dobândite la Bloomington), pierde un inel preţios (în realitate, bijuteria i-a fost sustrasă) şi – o dată cu el -, are senzaţia, toată gloria profesională (ziaristică) şi fericirea personală (ilustrată de legătura afectivă cu Ithiel, legătură distrusă subit). Furtul ajunge astfel mobilul unei insolite introspecţii, criza psihologică prin care trece femeia având, se pare, rădăcini mult mai adânci.

O veritabilă „estetică” a blazării construieşte Saul Bellow în două nuvele intitulate Mosby’s Memoirs/ Memoriile lui Mosby şi By the St. Lawrence/ Lângă St. Lawrence. În prima, Willis Mosby (care beneficiază de o bursă a Fundaţiei Guggenheim) se află în Mexic, unde încearcă să-şi definitiveze memoriile (a avut o viaţă plină de evenimente, cunoscându-l chiar şi pe Franco în vremea Războiului Civil Spaniol), dar realizează, prin exacerbarea meschinăriei cotidianului, futilitatea oricărui efort istoriografic. În cea de-a doua, canadianul trăitor la New York, Rob Rexler, are o epifanie similară, practicând nihilismul protector. O altă nuvelă din volum (simptomatică pentru întreaga carte) trimite direct la aceste abilităţi bellowiene, de preluare a realităţii pe paliere şi segmente diferite ale istoriei. E vorba despre proza intitulată, simbolic, Zetland: A Character Witness/ Un raport la prima mână despre Zetland, în care personajul principal (Zetland) e urmărit, cu ochi naturalişti, în „creşterea” şi „descreşterea” sa ontologică (înzestrat cu virtuţi intelectuale de excepţie, protagonistul refuză, citind Moby Dick – parabola ratării unui ideal măreţ -, să mai devină filosof şi profesor universitar la Columbia, mulţumindu-se cu o existenţă mediocră). „Creşterea” şi „descreşterea” lui Zetland constituie, în realitate, succesiunile propriilor noastre amăgiri şi dezamăgiri existenţiale. Asemenea marilor prozatori, Bellow sesizează aici efemeritatea şi fragilitatea din structura de profunzime a marilor idealuri omeneşti. În opera lui, scriitorul le disecă necruţător, privindu-le totuşi cu infinită simpatie.

Codrin Liviu Cuţitaru este profesor universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi