Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

Un gânditor solar: Mihai Şora

GALERIE
nicolae cretu
  • nicolae cretu
- +

Se întâmplă multe la Ateneul din Tătăraşi, zi după zi: spectacole şi concerte, conferinţe, filme, dezbateri, lansări de cărţi, vernisaje, concursuri. Am scris recent despre DocEst, o reuşită de prestigiu, semnată Florin Lăzărescu, timp de cinci zile la Ateneu. O lansare de bestseller, Testamentul lui Abraham, de Igor Bergler, despre care voi scrie altundeva. Acum, despre o seară de neuitat cu filosoful Mihai Şora, consistent dialog cu publicul după proiecţia filmului Clipa şi timpul, proaspăt realizat de Luiza Şora. Imagine vie, incitantă, a unui spirit treaz şi fermecător, pe care vârsta trecută de centenar nu-l apasă şi căruia nu-i diminuează cu nimic, dimpotrivă, nici acuitatea, nici audienţa.

Scurte alocuţiuni rostite de Andrei Apreotesei, directorul instituţiei, şi dna Luiza Şora, despre film, prezentaţi de Andrei Giurgea, au jucat rolul de chapeau al proiecţiei ce a urmat imediat, în prezenţa protagonistului, salutată cu aplauze. Titlul Clipa şi timpul ar fi putut să anunţe un film evocator, autobiografic, dar unei astfel de naraţiuni sau confesiuni retrospective i s-a preferat formula unui film-portret, care să mizeze numai pe esenţe: cele mai multe, sugerate metaforic: coniferele cu verdele lor netemător de ierni, de ani şi decenii, însumate în veac, verticalitatea arborilor scăldaţi în lumină şi tăcerea unei parcă franciscane fraternizări cu calul bătut prieteneşte pe greabăn… Şi din toate acestea, o puternică impresie de baie sufletească de vitalitate, comunicabilă spectatorilor, astfel încât prezenţa omului Mihai Şora şi a spiritului inconfundabil propriu personalităţii sale să spună mult graţie imaginii, asumat săracă în cuvinte. În fond, chiar o adevărată cheie hermeneutică a filmului, cu estetica sa implicită, testată cu îndrăzneală în lungi tăceri expresive, prin nuanţe fiziognomice, aşadar deloc trenante. Firesc, de asemenea, deja amorsatul elogiu al tăcerii, văzută ca deschidere spre miracolul şi spectacolul luminii şi vieţii. Adevărate anticipări, pe calea imaginii, ale ideilor privind vocaţia omenească a interogaţiei şi reflecţiei asupra locului fiecăruia în raporturile cu natura şi cosmosul, cu ceilalţi, ca şi cu sine.

O pledoarie, dar deloc elitistă, nici pedagogică sau predicantă, pentru o atare conferire de sens şi rost existenţei, un ideal perfect tangibil (şi nu doar asimptotic) de ethos şi calm, cu adevărat relaxante, dar nu epidermice, ale vieţuirii în lumină, un orizont existenţial pentru care timpul, durata, în loc să genereze heideggeriene angoase, de Sein zum Tode, ori disperări cioraniene (L´Inconvenient d´être né), dobândesc o luminozitate şi chiar o strălucire pe care le datorează densităţii clipei trăite nehedonist, nu extatic, dar nici în ruptură faţă de tot ceea ce ne cuprinde, conducând pe releul numeroaselor De ce? către ideea transcendentă, divină, inaccesibilă ateilor printre care se numărase cândva şi tânărul Mihai Şora. Şi toate acestea, spuse şi în film, şi în dialogul purtat de Mihai Şora (secondându-l, cu discreţie şi fineţe, şi Luiza Şora), mereu cu aceeaşi extrem de eficientă naturaleţe şi empatie. Calităţi decisive şi rare , aflate în chiar miezul de care ţine solidaritatea organică, de profunzime şi esenţă, care leagă durabil singularitatea personalităţii umane, sufletească şi intelectuală, şi opera, ideile-axe ale gândirii filosofului Mihai Şora. Nu e deloc o întâmplare că atât filmul, cât şi amplul dialog iscat de el (şi nu numai de el) ne-u făcut pe noi toţi (dovadă numeroasele întrebări şi comentarii) să ne gândim, adesea, la sinteza elină a kalokagathiei, ca şi la originea comună, aurorală, a religiozităţii artelor şi filosofiei/ metafizicii. Nu mai puţin, pe alocuri, şi la destule convergenţe cu spiritul (nu cu litera) culturilor şi credinţelor Extremului Orient: China, India, Japonia.

A fost o Seară de autentică şi înaltă calitate intelectuală, gravitând toată în jurul unei sagesse care crede în şansa unei creativităţi existenţiale (a trăi creativ şi solar, nu sub obsesia thanaticului), sens perceput activ de întregul auditoriu, pe întreaga durată a amplei dezbateri. Nu a plecat nimeni din Sala Mare „Radu Beligan”, cel mai bun semn al receptivităţii şi încântării cu care era urmărit dialogul cu gânditorul lucid-tonic Mihai Şora. O performanţă de act cultural de excepţie, datorat deopotrivă invitaţilor de marcă, publicului cultivat şi inteligent şi întregii echipe de amfitrioni a Ateneului ieşean.

Nicolae Creţu este profesor doctor în cadrul Facultăţii de Litere, Universitatea “Alexandru  Ioan Cuza” din Iaşi, critic şi istoric literar

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Cine profită de madam Şoşoacă

Pavel LUCESCU

Cine profită de madam Şoşoacă

Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

opinii

Distrugerea statuilor

Alexandru CĂLINESCU

Distrugerea statuilor

Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

De ce este atât de aspru Postul Mare?

pr. Constantin STURZU

De ce este atât de aspru Postul Mare?

Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

pulspulspuls

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri