Vacanţa imperfectă

Pe oricine ai întreba ce înseamnă vacanţă perfectă ţi-ar răspunde: Grecia, Coasta de Azur, Tenerife, Insulele Baleare, all inclusive, mic dejun la pat, apă limpede ca cristalul, nisip fin, mâncare delicioasă, curăţenie impecabilă, oameni zâmbitori şi prietenoşi, servicii desăvârşite, produse bune, frumoase şi ieftine, plimbări sub clar de lună pe malul mării sau cu barca pe mare cu soţia/soţul etc., excursii de neuitat în locuri de o frumuseţe rară ş.a.m.d. Ei bine, nu pot să fiu chiar absurd să zic că aşa ceva nu ar fi minunat, dar aş avea îndrăzneala să zic că în cele mai multe cazuri, ceva ce merge perfect nu prea este şi memorabil.

Cu siguranţă relaxarea va fi la ea acasă, liniştea şi calmul vor fi numitorul comun al fiecărei zile petrecute în respectivul Paradis, dar pariul meu ar fi că după trei sau patru zile de astfel de perfecţiune, poate maximum 5, pentru cei foarte rezistenţi şi calmi de la natură, ar fi arhisuficiente ca să bage în sân veninoasa lehamite. Pentru că tot ce merge impecabil mai devreme sau mai târziu plictiseşte, poate chiar agasează, dacă nu chiar înnebuneşte, e dovedit. Poate că de aia vacanţele astea perfecte nu sunt mai lungi de o săptămână, dacă s-ar mai prelungi, cred că oamenii şi-ar cere banii înapoi.

Eu cred că o vacanţă memorabilă este una imperfectă. Cu cât are mai multe lipsuri, provocări, bube, cu atât mai mult vei avea ce ţine minte şi povesti tot restul anului. Şi, foarte important, cu atât mai dulce ţi se va părea întoarcerea acasă. Pentru că, să fim serioşi, locul unde îţi petreci majoritatea covârşitoare a timpului este acasă, acolo trebuie să te simţi bine, la locul tău, nu în vreun loc din alt colţ de lume, fie el şi Dumbrava Minunată. Locul acela trebuie să te facă să îţi doreşti să te întorci acolo unde stai mai mult.

Da, te simţi bine, vezi locuri, lucruri şi oameni noi, trăieşti aventuri plăcute, dar care nu pot dura la nesfârşit. O vacanţă e făcută să se termine, iar finalul ei trebuie să fie unul de uşurare, să te facă să zici la urmă: Uf, a fost frumos, interesant, dar bine că se termină ca să mă pot întoarce acasă!…

Dintr-o vacanţă perfectă nu prea ai ce să povesteşti. Interlocutorii tăi se vor plictisi de moarte tot auzindu-te vorbind despre cât de albe erau cearşafurile în camera de hotel, cât de drăguţ personalul, cât de limpede era apa din mare, de frumos cerul, de coloraţi peştii şi altele asemenea. Nici măcar tu nu vei mai ţine minte toate aceste detalii minunate pentru că niciunul nu te va impresiona atât de mult, încât să merite un locşor în memoria ta. Ce spun turiştii care au mers o săptămână în Tenerife: A fost perfect! Aşa, şi, altceva? Nimic, restul e tăcere. Trebuie să fii nebun să îţi mai doreşti aşa ceva…

De ce credeţi că vin în fiecare an şi din ce în ce mai mulţi turişti străini la noi în ţară? Turişti care în ţările lor ar putea găsi vacanţele perfecte? De ce vin la munţii noştri plini de fecale de om, de mizerie la tot pasul, de mârlani, de urşi care vor să te mănânce, de spaţii neamenajate, de sălbăticie prost înţeleasă? Ce caută la marea noastră atât de aglomerată, mai mizerabilă decât munţii, cu şi mai mulţi mârlani decât în zonele montane, cu servicii execrabile, cu hoţie, alge şi meduze? Chiar nu am cuvinte să descriu cât de departe de perfecţiune este ţara noastră la primirea turiştilor, şi totuşi este călcată de o mulţime de străini şi toţi sunt impresionaţi de ea, spun că nu au mai văzut aşa ceva nicăieri. Explicaţia este cea de mai sus: pentru că aici găsesc vacanţele memorabile, vacanţele groaznice, pline de momente penibile, greţoase, absurde, de-a dreptul incredibile, deci interesante. Pentru că după ce se vor întoarce îşi vor întreţine rudele şi prietenii luni, poate ani cu poveşti din România, iar aceştia, curioşi vor dori să încerce şi ei experienţele hard core de la noi, şi tot aşa mai departe, roata se învârte.

Când totul merge ca la carte e ca şi cum ai sta la televizor tolănit pe canapeaua de acasă, fără să depui niciun efort decât acela de a butona telecomanda. Ce rost are, aşadar, să te mai deplasezi, dacă ai tot ce-ţi trebuie aici? În vacanţă trebuie să ieşi din zona asta de confort şi familiar, trebuie să intri într-un mediu care te zgâlţâie din ţâţâni, care te sperie, de înfurie, te îngrozeşte. Cu cât senzaţia e mai puternică, cu atât va pătrunde mai adânc în memorie şi va persista. Cum să mergi într-o vacanţă pe care să o uiţi imediat după ce te întorci? E groaznic.

Stimaţi soţi, capi de familie, organizatori de sejururi nu vă lăsaţi influenţaţi de insistenţele soţiilor, partenerelor, clienţilor, daţi-le orice numai nu ceva la care să se aştepte. Femeile, în general, sunt cele rău intenţionate, ele vor totul perfect! Ci lăsaţi cât mai mult la voia întâmplării întreaga escapadă, faceţi în aşa fel încât atât drumul, cât şi staţionarea să fie pline de evenimente, de preferat neplăcute, poate chiar terifiante.

Faceţi ca mine, de exemplu, plecaţi de acasă către mare, fără să fi rezervat absolut nimic pentru cazare în prealabil, şi la ora 2 după-amiază, cu doi copii mici. Ajungeţi pe litoral pe la 10 jumătate – 11 noaptea, poate chiar mai târziu, dacă aveţi noroc de vreo pană de cauciuc sau vreun eveniment rutier, dar nu atât de grav încât să necesite spitalizare, ca să nu treacă în extrema cealaltă (trebuie să fie undeva la limita suportabilităţii), ci doar ca să vă facă inima să tremure şi soţia să ajungă în pragul isteriei. Umblaţi apoi prin staţiune din casă în casă după cazare sub aceleaşi bodogăneli ale scumpei şi pretenţioasei dumneavoastră partenere de viaţă. Găsiţi cel mai infect loc de locuit pentru câteva zile, dormiţi acolo în mirosuri pestilenţiale, răcnete de oameni beţi, în zumzăit de ţânţari şi bâzâit de muşte. Bucuraţi-vă, în schimb de mare, aia trebuie să rămână sfântă, chiar dacă e, cum spuneam, mizerabilă şi cu mulţi mârlani pe plajă. Faceţi în aşa fel încât cel puţin unul dintre copii, sau alt membru al familiei, să facă o indigestie sau toxiinfecţie alimentară de la mâncarea veche cumpărată din staţiune. După ce vă dă afară de la cazarea respectivă, căutaţi o alta care va părea obligatoriu mult mai bună decât prima. Viaţa deja va lua o turnură fericită, lucrurile se vor îmbunătăţi. În final, după ce se vor epuiza cele câteva zile programate pentru litoral, vă întoarceţi acasă şi veţi vedea că îmi veţi da dreptate: casa va părea Raiul pe Pământ, iar poveştile vor curge lanţ luni la rând. Prietenii dumneavoastră plictisiţi, care îşi vor fi petrecut, în mod neinspirat, vacanţe perfecte, vor fi extrem de impresionaţi de istorisirile dumneavoastră şi poate chiar vor fi puţin invidioşi… Repetaţi tiparul în acelaşi an la munte!

Briscan Zara este scriitor şi publicist