Veniţi pe litoral, la umbră de mal!

* Continuăm să căutăm locuri mai puţin cunoscute de petrecere a concediilor; am descoperit, astăzi, chiar pe malul mării, o mică şi cochetă staţiune, cu plajă şi tot ce trebuie, staţiunea privată "Club Med", condusă de domnul Scoica:

– Domnule Scoica, aveţi un nume predestinat, dar "Club Med" există de multă vreme în lume, e o mare companie din Franţa, "Clubul Mediteranei": n-aveţi probleme?

– Ar trebui să scrieţi mai citeţ pe carneţel: eu mă numesc Stoica, nu Scoica, iar "Med" vine de la "Meduze", că e plină staţiunea.

– Cum aţi pornit investiţia şi unde aţi ajuns?

– Am pornit cu dreptul… Adică am dat dreptul unde trebuia şi am luat bucata asta de pe mal, sub faleză. N-am dat mult, că nici bucata nu-i prea bună, mereu se surpă…

– Ce se întâmplă, mai exact?

– Nişte specialişti au zis că de la eroziune se prăbuşeşte malul; mai mult n-au apucat să spună, că exact atunci a venit o exemplificare exact peste ei…

– Dar nu-i periculos, în cazul ăsta? Nu consolidaţi? Ce măsuri aţi luat?

– Ca să nu vină pământul peste turiştii care fac plajă am pus umbreluţe, cu factor de protecţie, aşa scrie pe ele. Dar nu s-a mai întâmplat să cadă!

– Văd o construcţie rudimentară: în ea vă cazaţi clienţii? Ce condiţii le oferiţi, de fapt?

– De fapt şi de drept le ofer condiţii ideale de cazare la corturi. Adică fiecare să vină cu cortul lui, după preferinţă, că numărul de camere din clădire e cam limitat…

– Câte camere sunt în clădirea asta, în corpul principal, cum ar veni?

– Una, în care dorm eu cu nevasta, a doua, în care sforăie soacră-mea, iar a treia e a copiilor, dar mai am pivniţă şi cramă, astea-s cele mai importante.

 -Restaurant cu terasă n-aveţi?

– E un magazin la nici cinci kilometri: clienţii merg, îşi cumpără exact ce doresc, să nu facă, după aia, mofturi, vin cu mâncarea şi băutura la mine, care le ţin la rece, să nu se strice, şi când au nevoie le dau şi le mai ofer desfăcător, tirbuşon, ce trebuie.

– Meritul dumneavoastră care e, la faza asta?

– Că le dau numai câte puţin, două-trei felii de pâine, două-trei pahare, doi-trei mici pe zi, să nu facă excese pe căldură, să li se facă rău sau să se îngraşe.

– Totuşi, ce pot face turiştii ziua întreagă, cum se pot distra ei aici, în staţiune?

– Ca distracţie, avem reviste cu bancuri, almanahuri umoristice, organizăm şezători şi concursuri de cimilituri, se fac farse cu meduze la cei care dorm etc. Ideea principală e că aici turiştii devin mai tari, mai rezistenţi, li se dezvoltă reflexele, ceva de speriat! De fapt, ei pentru asta vin la noi, pentru selecţia naturală!