Votul la referendum, mai important decât votul la europarlamentare

Un sondaj INSCOP publicat la începutul săptămânii subliniază corupţia drept principala îngrijorare a românilor. Peste 84% dintre cei intervievaţi au indicat acest răspuns, un procent record în ultimul deceniu. Să mai spună cineva că tema anti-corupţiei s-a demodat. De altfel, e suficient să aruncăm o privire în jurul nostru (vezi Cehia, Slovacia, Ucraina, Serbia, Polonia, pe alocuri, Ungaria şi Bulgaria) pentru a observa că justiţia e sigurul stindard comun în mozaicul fostului spaţiu sovietic.

Duminică românii sunt chemaţi să voteze la alegerile europarlamentare. Dar, spre deosebire de vecinii lor, ei au şansa să se pronunţe – fie şi simbolic – asupra unor aspecte care atentează la statul de drept. Entuziasmul stârnit de sondajele de opinie, care indică majoritar un eşec al PSD, a pus în umbră votul la referendum. Pe nedrept. Pentru că rezultatul consultării publice iniţiate de preşedintele Iohannis va propune un diagnostic mai complet stării de sănătate a societăţii decât procentele partidelor la europarlamentare.

Până la urmă, ce se poate schimba în urma votului la europarlamentare? Câştigă PSD, opoziţia intră în depresie. "Dacă nici acum, pe valul ăsta uriaş de antipatie, atunci când?" Vine toamna, câştigă Iohannis, revine optimismul, se ascut săbiile pentru ciclul electoral din 2020. Cel care contează. Pierde PSD, opoziţia sărbătoreşte, pregăteşte o moţiune de cenzură. Dacă trece, opoziţia sărbătoreşte din nou. Dacă nu, pleacă în vacanţă. Vine toamna, câştigă Iohannis, revine optimismul etc. Singurul efect palpabil ar fi ca, în urma moţiunii de cenzură, opoziţia să-şi asume guvernarea. Un scenariu identic cu cel din 2015, când Cioloş a devenit premier. Şi la fel de catastrofal pentru opoziţie în perspectiva alegerilor din 2020. PNL-USR-PLUS şi-au învăţat lecţia, nu se va întâmpla. Dar mai e ceva. Şi dacă PSD pierde alegerile europarlamentare, vom constata că, împreună cu ALDE şi Pro România, păstrează cam acelaşi scor. Că, de fapt, coaliţia care a preluat guvernarea în 2016 n-a pierdut nimic sau prea puţin.

Rezultatul alegerilor europarlamentare trebuie interpretat strict ca un sondaj de etapă în perspectiva alegerilor de anul viitor. O cercetare mai degrabă cantitativă: câţi votează cu X la momentul Y. Pus peste, rezultatul referendumului va oferi informaţii calitative despre alegători. Spre exemplu, cum se poziţionează un votant PNL, crescut în ograda lui Căncescu sau Fenechiu, la tema justiţiei. Cum se raportează la corupţie un alegător al lui George Simion, candidat garantat de primarul Mihai Chirica? Sunt psd-işii lui Ponta mai integri decât psd-iştii lui Dragnea? Se tem simpatizanţii lui Tăriceanu de "statul paralel"?

Apoi, să nu uităm că votul la referendum presupune o dublă acţiune. Nu e suficient să mergi la secţia de votare, trebuie să ceri în mod expres buletinul de vot pentru referendum. Un demers banal în marile oraşe, un act de curaj în micile comunităţi "roşii", unde fiecare ştie pe fiecare. Aceştia din urmă vor fi eroii necunoscuţi ai votului de duminică.

Dragnea, la urmă. Liderul PSD va anunţa duminică seară candidatul partidului la prezidenţiale, iar judecătorii îi vor decide soarta în ziua următoare. Scenariul agreat în "bulele" opoziţiei sună cam aşa. Dragnea speră ca scorul obţinut de PSD să-i legitimeze candidatura, magistraţii aşteaptă rezultatele alegerilor pentru a se pronunţa. Greşit. În ambele cazuri, cel mai bun indicator va fi rezultatul la referendum. Votul "DA" la întrebările lui Iohannis va fi în mai mare măsură un vot "NU" pentru Dragnea decât o ştampilă pe trandafiri apăsată din inerţie. La fel cum magistraţii vor percepe mai uşor toleranţa/ intoleranţa românilor la corupţie citind rezultatele la referendum.

Publicitate și alte recomandări video