Angela L., 61 de ani, din Iasi: "Stimata redactie, sint o fidela cititoare a dumneavoastra si m-am hotarit sa va scriu in speranta ca ma puteti ajuta. Ma confrunt cu o problema de sanatate mai rara, zic eu. In luna septembrie a anului 2007 am avut o raceala, un guturai puternic. Am fost la farmacie unde mi s-a dau dat piucaturi de Bixtonim de pus in nas. Guturaiul a trecut, dar incet, incet, fara sa sesizez, am ramas fara miros. Am fost la medicul de familie, la medic specialist ORL, am facut sI o tomografie, dar toate bune sI frumoase, analize normale, fara nici un rezultat. Mi s-a spus ca nu am nimic. Si totusi, mirosul nu a revenit. In prezent urmez tratament cu Ginkgo Biloba. Mentionez ca sint si hipertensiva. In speranta ca voi primi un raspuns pozitiv de la un medic specialist care s-a mai confruntat cu un asa diagnostic, astept raspunsul dumneavoastra. Va multumesc".

Prof. dr. Vasile Costinescu, seful Clinicii ORL din cadrul Spitalului „Sf. Spiridon" Iasi: "Cauza suferintei dumneavoastra nu poate fi de la picaturile de Bixtonim, ci de la raceala, viroza pe care ati avut-o in toamna. Exista virusuri care au tropii pentru nervul olfactiv, il afecteaza. Bixtonimul are actiune vasoconstrictoare si ajuta la trecerea fluxului de aer. Deci, ajuta persoana sa respire mai bine si sa simta mirosul mai bine. Apoi trebuie precizat in primul rind ca tulburarile de miros se insotesc si de tulburari de gust, de obicei.

Concomitent cu pierderea mirosului scade si gustul. Asa sint conexiunile nervoase. Deci, odata cu diminuarea sau pierderea mirosului apare si al doilea simptom: aceste persoane nu simt mirosul, dar nu simt bine nici gustul. Cele mai frecvente tulburari de miros sint cele de origine virala. In cadrul epidemiilor de viroze, gripa sau in cadrul unor boli infecto-contagioase, mirosul poate fi afectat cu sanse mai mari sau mai mici de revenire, in functie de precocitatea tratamentului.

Sanse de vindecare?

Sanse de vindecare completa au tulburarile de miros recente, cauzate de inflamatii. Dupa instituirea tratamentului corect, mirosul revine la normal. Daca este vorba de viroze cu tropism pentru nerv (care se localizeaza pe nerv) se incearca un tratament cu B1, B6 – de regenerare a nervului.

Un astfel de tratament poate avea rezultate in jumatate de cazuri. B-urile se iau in cure de cite 10 zile: B1 cite 3 capsule pe zi, iar B6 cite 2 capsule pe zi. Acest tratament se urmeaza timp de zece zile; apoi se face o pauza de o luna si jumatate. Dupa care urmeaza o noua cura de B1 si B6 de inca zece zile.

Mai trebuie spus ca e posibil ca mirosul sa isi revina singur. La fel cum e posibil sa nu mai reapara sau sa ramineti cu scadere importanta a simtului mirosului. Si de aici si a gustului. Mai exista si o alta varianta. Daca dupa o viroza de lunga durata dupa ce s-a desfundat nasul si au disparut fenomenele inflamatorii date de viroza, inca mai persista hiposmia, atunci trebuie facut un tratament cu neurotrofice.

Fenomen frecvent

Terapia pentru diferitele afectiuni acute ale mirosului consta in administrarea de corticoizi, vitamine, medicamente pentru normalizarea circulatiei cerebrale.

Mai au sanse bune de recuperare a mirosului pacientii care sint operati pentru unele rinite, sinuzite. In schimb, caderile de miros provocate de factori toxici sint foarte greu de tratat. Iar in cazul tumorilor maligne este mai importanta salvarea vietii pacientului cu cancer decit redobindirea mirosului. Cind au o suferinta nazala, cu sau fara afectarea mirosului este bine ca pacientii sa se trateze cu ajutorul medicului specialist.

Sint oameni care suporta tulburari de miros luni sau ani intregi si la un moment dat realizeaza ca ar avea nevoie de miros, dar este imposibil daca vin prea tirziu la medic.

Nervul mirosului este extrem de sensibil la edem, la leziuni degenerative. Ca atare, el are foarte putine sanse de a se reface dupa o perioada indelungata de suferinta. In ultimul timp s-a constatat o crestere lenta, dar continua a tulburarilor de miros, odata cu inmultirea afectiunilor inflamatorii, a alergiilor, micozelor. Acestea sint frecvente de la adolescenti pina la adulti, la persoanele care circula mult, care au aer conditionat la birou, acasa, in masina, la fumatori, la cei care abuzeaza de substante deodorizante pentru camera".

Mirosul se reduce si in cazul alergiilor

De asemenea, mirosul se reduce in cazul alergiilor. Mirosul reapare daca, la indicatia medicului, se pun picaturi in nas, care produc vasoconstrictie si permit accesul aerului la nivelul petei olfactive.

Prin cronicizarea acestor boli se poate ajunge insa la afectarea filetelor nervoase ale celulelor olfactive. Acestea sint extrem de sensibile la agresiuni si daca nu se intervine la timp, pot sa survina diminuari ale mirosului (hiposmie) sau disparitia completa a mirosului (anosmie). In afara de cauzele enumerate, pierderea mirosului se mai intilneste in boala denumita ozena.

Din fericire, aceasta boala nu este foarte frecventa. Ea se manifesta prin formarea unor cruste in nas care distrug structura mucoasei nazale. Atunci cind bolnavul isi sufla nasul apar aceste cruste sub forma unui mulaj al foselor nazale. Crustele sitn extrem de urit mirositoare, cu iz putrid, greu de suportat de anturaj, pentru ca suferindul nu le percepe din cauza distrugerii sistemului olfactiv.