Afacerea Poştei Române, care a plătit chirie 2,5 milioane de euro pentru un spaţiu în Tătăraşi, s-a terminat cu cântec

Sucursala ieșeană a Poștei Române a închiriat în 2010 un sediu pentru desfășurarea activității Centrului de Tranzit de la SC Tegolino SRL. Afacerea a fost „cu cântec” de la bun început, administratorul firmei fiind un apropiat al directorului de atunci al sucursalei, Radu Mironeanu.

Chiria pentru ansamblul de 7 clădiri și terenul aferent a fost stabilită la 32.000 euro lunar, ajungând până la sfârșitul contractului la aproximativ 2,5 milioane euro. La încheierea contractului, Poșta a depus și echivalentul chiriei pe trei luni cu titlu de garanție locativă, pentru situațiile în care ar fi fost necesară efectuarea de reparații.

Banii ar fi trebuit restituiți de Tegolino SRL  în termen de două luni de la încetarea contractului de închiriere. Contractul a încetat la începutul lui 2017, dar Tegolino nu a restituit depozitul.

În martie 2018, Poșta a cerut returnarea a 170.217 lei, soldul contului de garanție, dar Tegolino a refuzat, invocând faptul că ar fi fost nevoită să facă reparații la clădirile închiriate. Această situație a dus la o acțiune în instanță, depusă de Poștă la Judecătoria ieșeană.

Contractul dintre Poștă și Tegolino prevedea ca la încetarea contractului să se întocmească un proces-verbal care să consemneze eventualele deteriorări ale clădirilor închiriate. Acestea trebuiau evaluate de două firme specializate, alese de cele două părți. Dacă devizele nu corespundeau, urma să se facă media aritmetică între ele.

Tegolino a depus procesul-verbal în instanță, acesta consemnând deteriorarea unor bunuri.

„Nu au fost probate însă existența raportului juridic pretins, a devizului de lucrări rezultat în urma reparațiilor efectuate, starea bunurilor pretins deteriorate la momentul încheierii contractului, respectiv valoarea de inventar a acestora la momentul încetării acestuia, valoare în raport cu care a fost calculat prejudiciul cauzat societății. Deși pârâta a făcut referire la faptul că anterior, la data de 04.01.2017, a emis factura fiscală reprezentând 50% din valoarea de inventar a bunurilor deteriorate și contravaloarea bunurilor lipsă, la dosarul cauzei nu a fost atașată nici factura și nici modalitatea de calcul a sumei rezultate. În consecință, instanța constată că deși pârâta a probat existența unor bunuri deteriorate la încetarea raportului juridic al părților, valoarea reparațiilor efectuate nu a fost dovedită în niciun fel”, au precizat magistrații Judecătoriei.

Aceștia au apreciat că Tegolino nu-și justificase refuzul de a returna depozitul de garanție către Poștă și au obligat societatea la plata a 170.000 lei. Sentința a fost contestată de Tegolino în fața Tribunalului. Aici, firma a explicat că din depozitul de garanție dedusese cheltuieli în valoare de 169.860 lei, deci nu mai avea practic ce restitui Poștei.

Magistrații Tribunalului au constatat însă că din actele depuse rezulta cheltuirea a 84.272 lei, fără a fi însă clar dacă era vorba de reparații necesare după utilizarea clădirilor de către Poștă. Ca urmare, apelul Tegolino SRL a fost respins.

Recursul înaintat Curții de Apel nu a avut practic istoric. Încă de la primul termen de judecată, desfășurat ieri, magistrații au constatat că acesta era tardiv. Tribunalul se pronunțase în iulie anul trecut, iar cererea de recurs fusese depusă abia în decembrie, la aproape patru luni după expirarea termenului legal de contestație. Poșta este îndreptățită astfel să-și recupereze cei 170.217 lei depuși ca garanție în 2010.