Ditamai blocul ridicat pe un fals grosolan? Sentinţă năucitoare pentru un proiect în zona Copou

Proiectul blocului din spatele „blocurilor ruseşti” de pe şoseaua Păcurari, undeva vizavi de Colegiul „Negruzzi”, fost demarat în 2014, prevăzând construirea unui bloc cu patru etaje şi mansadă pe o suprafaţă de 2.246 mp. terenul se află între blocurile dintre străzile Toma Cozma şi Păcurari. În pofida opoziţiei ferme a vecinilor, proiectul a fost aprobat în CL în iulie 2017. O primă acţiune a localnicilor a fost respinsă de judecători în 2018. În acelaşi an, însă, doi vecini, C.C. şi F.M., au cerut anularea hotărârii CL prin care se aprobase proiectul, invocând „emiterea de către instituţia publică şi utilizarea de către beneficiari a unor date şi informaţii incorecte, false şi voit eronate cu privire la căile de acces aferente proprietăţii, cu consecinţa producerii unor efecte juridice favorabile beneficiarului şi care sunt generatoare de prejudicii reclamanţilor”. Cei doi ceruseră întâi CL să-şi revoce propria hotărâre. Cum nu primiseră răspuns în termenul legal, s-au adresat instanţei.

„Aleea Pedagogică”?

Conform legii, orice nouă construcţie trebuie să aibă asigurat accesul la drumul public fie printr-o cale de acces existentă, fie printr-o servitute. Or, în hotărârea aprobată de plenul CL, era menţionată drept cale de acces „aleea Pedagogică”, care pleca din strada Toma Cozma şi ieşea în Păcurari. În fapt, „aceasta a fost inventată în mod artificial, prin suprascrierea denumirii arterei de circulaţie pe documentaţiile urbanistice în scopul de obţine aprobările şi avizele necesare”, au arătat reclamanţii. În fapt, dinspre nord, adică dinspre Toma Cozma, „aleea” nu exista, fiind în fapt un şir de trepte lat de 3,5 metri, folosit exclusiv pentru accesul pietonal şi nu o alee cu circulaţie auto existentă. Reclamanţii au reproşat şi faptul că prin deschiderea şantierului s-ar permite circulaţia autovehiculelor şi utilajelor grele pe lângă şcoala „Carol I”, Colegiul „Negruzzi” şi corpul D al Universităţii „Cuza”, care sunt construcţii monument istoric. Însuşi terenul pe care urma să se ridice blocul se află aproape în întregime în zona de protecţie a Colegiului, greutatea automobilelor fiind limitată la 2,5 tone.

Deşi cei doi ieşeni chemaseră în judecată doar Consiliul Local, judecătorii au dispus introducerea în cauză şi a SC Great Lakes Construction SRL şi SC Next Capital Investments SRL, firmele beneficiare ale proiectului. Cele două firme, împreună cu CL, au venit cu acelaşi argument: autoritatea de lucru judecat. Cauza mai fusese supusă atenţiei judecătorilor, iar unul dintre cei doi reclamanţi fusese parte în primul proces. Iniţial, Tribunalul a acceptat argumentul şi a respins, la începutul anului trecut, respingerea noii plângeri. În noiembrie, Curtea de Apel a admis însă recursul reclamanţilor, dispunând rejudecarea. De această dată, magistraţii Tribunalului au constatat că, într-adevăr, C.C. mai fusese implicat în cauză. Nu însă şi F.M. În plus, acesta venise şi cu argumente suplimentare, inclusiv o expertiză tehnică de specialitate, invocând şi alte motive de nelegalitate a hotărârii CL. Procesul putea deci să continue, excepţia autorităţii de lucru judecat fiind respinsă.

Judecătorii arată cu degetul Primăria

Judecătorii au constatat că hotărârea CL şi documentaţia urbanistică făceau referire în mod eronat la „aleea” Pedagogică, lată de 3,5 metri şi care ar fi putut fi lărgită chiar la 7 metri. „De facto, fosta alee Petru Caraman este un fundac, fiind închisă în ce priveşte traficul rutier, accesul neputându-se face decât pietonal”, au reţinut magistraţii. Existenţa căii de acces reprezenta o condiţie esenţială pentru valabilitatea hotărârii CL. Judecătorii au analizat filă cu filă documentaţia cadastrală depusă la dosar şi expertiza realizată în cauză, constantând că parcelele definite ca „acces” nu au de fapt acest statut. „Ceea ce interesează în cauză este existenţa în fapt şi în drept a unei căi de acces la drumul public care să respecte condiţiile prevăzute de lege. În cazul în care accesul nu se face direct dintr-un drum public, acesta trebuie să fie asigurat printr-o cale de acces sau servitute de trecere, menţionate obligatoriu în actele juridice şi înscrise în cartea funciară. Or, faţă de aceste prevederi legale, instanţa notează că nu s-a făcut dovada de către intervenienţi şi pârât a constituirii unei servituţi de trecere sau a unei căi de acces, care să fie înscrise în Cartea funciară şi menţionate în actele de proprietate, nici dovada proiectării, construcţiei sau amenajării unei căi de acces la drumul public”, au apreciat judecătorii.

Motivul de bază pentru valabilitatea hotărârii CL, existenţa căii de acces, nefiind astfel îndeplinit, magistraţii au decis anularea acesteia şi, implicit, blocarea proiectului. În plus, judecătorii au sugerat şi faptul că în Palatul Roznovanu s-ar fi „închis ochii” în faţa neregulilor din documentaţia urbanistică, favorizând aprobarea unui proiect nelegal. „Există o îndoială rezonabilă în ce priveşte existenţa unei simple erori a autorităţii emitente a actului contestat cu privire la atestarea în mod necorespunzător în cuprinsul actului contestat şi a documentaţiei aferente acestuia a Aleei Pedagogice ca fiind calea de acces de la imobil la drumul public, fiind greu verosimil că pârâtul Consiliul Local al Municipiului Iaşi nu a cunoscut/nu a putut cunoaşte situaţia reală atestată de documentele aflate în evidenţele UAT Municipiul Iaşi”, au spus judecătorii.