Fostul șef al AJPIS Iaşi a încercat marea cu degetul: voia 120.000 de lei de la stat. Judecătorii i-au spulberat planul

Buiceag a fost trimis în judecată în 2017, împreună cu președintele filialei ieșene a Uniunii Generale a Industriașilor din România, Doru Scripcaru, pentru conflict de interese. Scripcaru era acuzat de 303 fapte de conflict de interese. Ca participant la ședințele unei comisii de autorizare a furnizorilor de formare profesională, Scripcaru votase de 234 de ori în favoarea desemnării propriei soții ca membru în diverse comisii de autorizare, evaluare, monitorizare și examinare. În alte 69 de cazuri a susținut-o ca membră a acestor comisii pe fiica sa, Mădălina Andra Scripcaru. La rându-i, Buiceag a fost acuzat de 276 de fapte de complicitate la conflictul de interese, respectiv de folosirea funcției pentru favorizarea unor persoane. Ca președinte al comisiei de autorizare, el acceptase votarea de către Scripcaru a soției sau fiicei sale, deși cunoștea relația lor de rudenie. De asemenea, și Buiceag făcuse parte din comisii de examinare a absolvenților cursurilor de formare profesională, propunându-se singur de 290 de ori ca specialist. Ambii riscau aceeași pedeapsă, respectiv închisoarea pe un termen cuprins între 1 și 5 ani și interzicerea dreptului de a ocupa o funcție publică timp de trei ani.

În primă instanță, cei doi au fost achitați, pentru că Ministerul Muncii nu se constituise ca parte vătămată. Curtea de Apel i-a condamnat însă, cu suspendare. Ambii inculpați au înaintat contestații în anulare, invocând faptul că termenul de prescripție a răspunderii penale se împlinise deja. Au avut câștig de cauză, iar în primăvara anului trecut dosarele au fost închise. A fost dispusă doar confiscarea banilor încasați necuvenit. În cazul lui Buiceag, era vorba de 120.357 lei.

Deși îl exonera de vină, sentința a fost contestată de Buiceag, acesta cerând achitarea. Principalul său argument în fața instanței a fost acela că propunerile pe care le făcea aveau doar caracter de recomandare și nu reprezentau decizii propriu-zise. Concret, Comisiei Județene de Autorizare din Iași, condusă de Buiceag, i se cerea desemnarea a doi specialiști pentru evaluarea furnizorilor de formare profesională din alt județ. „Această propunere era făcută printr-o adresă semnată de președintele comisiei, iar nu sub forma unei decizii a Comisiei de Autorizare”, a arătat Buiceag. Acesta se propunea ca președinte în comisiile de examinare, având în vedere specializarea în managementul resurselor umane și experiența ca evaluator. Președintele comisiei județene solicitante verifica însă dacă persoanele respective îndeplinesc condițiile pentru a fi membri. Comisia din celălalt județ putea să respingă propunerile sau să solicite altele. Deci, responsabilitatea nu ar fi fost a lui Buiceag, ci a celor care îi aprobaseră prezența în comisii. „Nu acţiunea inculpatului (ce a constat în semnarea acelei adrese de răspuns din partea CAJ Iași cu propunerile de specialişti) a generat participarea acestuia la examenele de formare profesională şi obţinerea sumelor de bani din partea furnizorilor de formare profesională. Acţiunea care a avut aceste consecinţe este reprezentată de acordul dat de Comisia de Autorizare din cadrul judeţului solicitant asupra componenţei comisiei de examinare”, a argumentat Buiceag. În plus, prin participarea sa la comisiile de autorizare, nu s-ar fi produs nicio pagubă. Ca urmare, Buiceag solicita achitarea sau, dacă acest lucru nu era acceptat, măcar renunțarea la confiscarea celor 120.000 lei.

Argumentele lui Buiceag au fost respinse de magistrații Curții de Apel. Aceștia au arătat că prin nominalizarea sa ca „propunere” de membru într-o comisie, Buiceag se autodesemna implicit. „Este adevărat că actul prin care se stabilea componenţa comisiei de evaluare a persoanelor ce urmau a fi formate profesional era decizia de desemnare emisă de Comisia de Autorizare din judeţul solicitant, dar, aşa cum s-a dovedit în practică, în fiecare caz, persoanele desemnate de CAJ Iași, printre care şi inculpatul, erau numite, în mod automat, neexistând posibilitatea contestării acestor desemnări. Persoanele nominalizate prin adresele emise și semnate de către inculpat erau numite automat în comisii”, au arătat magistrații. Aceștia nu au putut identifica niciun caz în care participarea lui Buiceag în comisia din județul solicitant să fi fost respinsă. Într-o singură situație, un județ ceruse desemnarea altei persoane, cu pregătire în domeniul construcțiilor. CAJ Iași își menținuse însă nominalizarea, cu precizarea că Buiceag va participa ca președinte al comisiei de examinare. În această calitate, se susținea, nu era nevoie de un specialist în construcții, ci de un om care să știe să conducă ședința comisiei. Nici măcar în această unică situație, participarea lui Buiceag la comisia de autorizare nu fusese respinsă.

Judecătorii au conchis că faptele lui Buiceag reprezentau însăși definiția infracțiunii de folosire a funcției pentru favorizarea unor persoane. Nu se putea pune astfel problema achitării. La fel, nu putea fi revocată măsura de confiscare a sumei de 120.357 lei obținută de Buiceag ca remunerație pentru participarea în comisii din care nu ar fi avut dreptul să facă parte. „Argumentele inculpatului apelant, în sensul că nu se impune măsura confiscării speciale deoarece sumele de bani încasate de acesta au avut în mare parte natura unor drepturi salariale sunt neîntemeiate, în condiţiile în care nominalizarea (autodesemnarea implicită) ca specialist de 290 de ori în comisiile de examinare a absolvenţilor cursurilor programelor de formare profesională s-a făcut cu încălcarea cadrului normativ ce reglementa activitatea din domeniul formării profesionale, şi, astfel, veniturile patrimoniale obţinute sunt necuvenite”, au încheiat magistrații. Decizia acestora este definitivă.