Mai mult de jumătate dintre comunele ieşene întind mâna pentru salarii

Când vine vorba de performanţele înregistrate de fiecare primărie pe parcursul unui an, deşi sunt reglementări relativ clare stabilite prin Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, referinţa rămâne vechea vorbă „câte bordeie, atâtea obiceie“. Dacă, în destule judeţe – între care şi Iaşul –, direcţiile generale de finanţe nu deţin o situaţie a indicatorilor financiari sintetici din fiecare primărie la sfârşit de an, multe dintre administraţiile locale nici nu le afişează pe propriile pagini de internet, deşi sunt obligate să o facă.

VEZI AICI TOATE DATELE IMPORTANTE

În consecinţă, strategiile pentru îmbunătăţirea colectării impozitelor şi taxelor locale lipsesc sau sunt ineficiente, nu se fac prognoze şi simulări pe diverse categorii de venituri locale, lipsesc indicatori(i) care măsoară gradul de colectare a impozitelor şi taxelor locale şi, implicit, lipsesc şi analizele bazate pe aceste rezultate menite să crească gradul de colectare. Aşadar, un întreg cerc vicios.

Totuşi, datele sunt făcute publice pe site-ul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, dar sunt prezentaţi doar indicatori de venituri, respectiv de cheltuieli cât se poate de seci, din care însă nu reiese cât de benefică a fost prestaţia unei primării pentru contribuabilii pe care, cel puţin teoretic, îi slujeşte.

Dacă toate aceste date sunt prelucrate pentru obţinerea acelor indicatori ceruţi chiar de către cei de la Finanţe, lucrurile încep să se clarifice. Putem spune dintru început că oraşele sunt mult mai performante decât comunele – deşi, în cazul judeţului nostru, Miroslava întrece municipiul reşedinţă la câteva capitole – iar, la nivel naţional, între oraşe se disting cele precum Oradea, unde cheltuielile de funcţionare au ponderea cea mai mică, aproape egală cu a secţiunii de dezvoltare, sau cele ca Sibiul şi Constanţa, unde gradul de realizare a veniturilor (încasate faţă de cele programate) trece de sută la sută.

Clubul „bogaţilor“

Evident, comparaţii de genul „cine are mai mulţi bani“ sunt puţin relevante dacă nu punem în oglindă cât de chibzuit şi eficient îi cheltuieşte. Mai întâi, e interesant de văzut ce primării reuşesc să-şi acopere măcar bugetul de salarii din veniturile proprii.

Municipiul Iaşi şi comuna Miroslava stau cel mai bine la acest capitol: 27 la sută, respectiv 29 la sută din venituri merg la personalul angajat în cele două primării. Pe lângă Iaşi şi Miroslava, doar la Paşcani şi în Valea Lupului, raportul cheltuieli de personal/ venituri proprii s-a menţinut anul trecut sub 50 la sută.

Media judeţeană este 60 la sută, dar sub acest prag se află doar cele patru unităţi administrativ teritoriale (UAT-uri) amintite împreună cu Tg. Frumos şi comunele Rediu, Aroneanu, Leţcani, Mirosloveşti, Popricani şi Răducăneni. Primăriile Sineşti şi Heleşteni dau pe mere ce au luat pe pere, adică veniturile proprii obţinute sunt egale cu cheltuielile de personal. Dar 58 din cele 98 de primării din judeţ au nevoie de ajutor de la stat pentru asta. La fel şi Consiliul Judeţean, unde pentru plata lefurilor a mai fost nevoie de 10 la sută peste veniturile obţinute, respectiv 12,4 milioane de lei. A fost recompensat cu 29,8 milioane de lei.

De ce stă Ciurea la masa săracilor

La celălalt capăt al clasamentului se află comunele care au avut nevoie de completări la bugetul cheltuielilor de personal. De unde? – de la bugetul de stat. La Mogoşeşti-Iaşi, veniturile proprii abia au acoperit jumătate din cheltuielile de personal, 1,73 de milioane, respectiv 3,15 milioane de lei. Au mai venit de la stat 2,86 de milioane şi situaţia s-a rezolvat. În schimb, Valea Lupului nu a primi niciun ban, singura comună ieşeană tăiată de la porţie.

În subsolul clasamentului se află comune relativ mici ca număr de locuitori, situate în majoritate spre marginea judeţului sau departe de drumuri importante: Mădârjac, Cepleniţa, Fântânele, Ciohorăni, Costeşti, Româneşti, Lungani Tansa, Sireţel.

Surprinzătoare este prezenţa în ultimul sfert al acestui top a comunei Ciurea, unde veniturile proprii au acoperit doar 75 la sută din cheltuielile cu personalul. Practic, între cele 58 de primării din judeţ aflate „pe roşu“ la acest capitol, Ciurea este cea mai mare comunitate (16.000 de locuitori). Explicaţia pentru Ciurea este că în 2018 a avut cele mai mari cheltuieli de personal după Iaşi şi Paşcani: 8,54 de milioane de lei. În acelaşi an, Miroslava a cheltuit 6,96, iar Hârlăul, 6,27 de milioane de lei. Primăria Ciurea a primit în schimb de la Bucureşti cea mai mare sumă defalcată din TVA pentru echilibrarea bugetului: 6,92 milioane de lei.

Cu toate că şi-a acoperit cheltuielile de personal cu trei sferturi din totalul veniturilor proprii, comuna Tomeşti a fost a doua „premiantă“ a administraţiei centrale, cu 5,13 milioane de lei. Podiumul este completat de primăria ieşeană (4,6 milioane), după care urmează Horleşti, Deleni, Belceşti şi Podu Iloaiei, toate cu peste 4 milioane de lei.

Cât plăteşte un ieşean pentru salariile din primării

Dacă ar fi să raportăm cheltuielile cu angajaţii primăriei la numărul de locuitori, Ciurea ar rămâne în categoria comunelor sărace, tot mai slab populate şi apăsate de povara salariior mari din administraţie: în Româneşti, e ca şi cum fiecare dintre cei 1800 de locuitori ar fi plătit 815 lei anul trecut pentru angajaţii administraţiei locale, la Mădârjac, 750 de lei, la Fântânele, 715 lei, în vreme ce un localnic din Ciurea a dat în medie 535 de lei.

În cea mai populată comună din judeţ, Miroslava, acest cost a fost 363 de lei, iar la Iaşi şi Paşcani, 287 de lei.  Recordul aparţine de data asta comunei Grajduri, cu 208 lei – dar aici efectivul populaţiei, aproximativ 8000 de locuitori, este exagerat de numărul basarabenilor care şi-au declarat domiciliul în comună ca să obţină cetăţenia română. Popricani, Rediu şi Scânteia au de asemenea costuri mici per capita cu personalul primăriilor: aproximativ 230 de lei/loc.

Miroslava, peste Iaşi

Deloc surprinzător, la venituri pe cap de locuitor conduce Miroslava, cu 1251 de lei. În clasament urmează Iaşul, cu 1057 de lei, comuna Leţcani, 761 de lei, Tg. Frumos, 682 de lei, şi Paşcani, cu 644 de lei/loc. Top 10 este completat de comunele Bivolari, Valea Lupului, Ţuţora, Aroneanu şi Ion Neculce. Cu 401 lei/loc., Ciurea se află la mijlocul clasamentului, între Deleni şi Schitu Duca, dar deasupra oraşului Podu Iloaiei (395 de lei/loc.)

La celălalt capăt al clasamentului se află comunele Scânteia şi Moşna, şi ele „celebre“ pentru numărul celor domiciliaţi aici, mai mare decât efectivul real de în realitate, cu 218, respectiv 247 de lei/loc. Sub pragul de 300 de lei se mai situează doar Mironeasa (274), Popeşti (287), Voineşti (288) şi Valea Seacă (297).

Pe jumătate independentă de Bucureşti

Administraţia comunei Miroslava este şi cea care depinde cel mai puţin de alocările de la bugetul de stat: 46,7 la sută. În municipiul Iaşi, încasările de la bugetul de stat au reprezentat anul trecut 63,3 la sută din veniturile totale încasate, dar între Iaşi şi Miroslava se află mai multe comune, între care Bârnova (54,2 la sută), Valea Lupului (56 la sută), Leţcani (62 la sută). La polul opus, Schitu-Duca, Mironeasa, Grajduri şi Moşna depind în proporţie de pe 95 la sută de transferurile de la bugetul de stat.

De altfel, Miroslava dispune de cel mai mare grad de autofinanţare din judeţ, 41,38 la sută. Ponderea veniturilor proprii (din taxe, impozite, amenzi, etc., adică cele obţinute local) în totalul veniturilor asigură comunei Valea Lupului un grad de aproape 33 la sută. În marja de 31-32 la sută sunt, în ordine descrescătoare, primăriile din Tg. Frumos, Rediu, Aroneanu, Paşcani şi Iaşi.  Comuna Schitu-Duca încheie acest clasament, cu 2,56 la sută. Deasupra ei se află Grajduri (2,62 la sută), Mironeasa (2,86 la sută) şi Consiliul Judeţean Iaşi (3,34 la sută).

Cum stă Iaşul în comparaţie cu alte primării din ţară

Poate cei mai importanţi indicatori financiari sunt ponderile celor două capitole, de funcţionare, respectiv dezvoltare, pe care se duc toţi banii unei primării (totalul cheltuielilor). Informaţiile publicate pe site-ul MDRAP.ro nu sunt însă suficiente pentru calcularea lor. În schimb, cele mai multe primării de oraşe mari prezintă aceşti indicatori pe propriile pagini de internet.

Astfel, la Iaşi, funcţionarea a reprezentat 80,76 la sută din totalul cheltuielilor (458,5 milioane din 567,7 milioane de lei), în timp ce ponderea secţiunii de dezvoltare a fost de 19,24 la sută (109,2 milioane de lei cheltuiţi în acest scop). La Paşcani, raportul este ceva mai mare: 83,62 la sută pentru funcţionare, respectiv 16,38 la sută cheltuieli pentru dezvoltare.  Mai eficientă decât Iaşul este Primăria Cluj-Napoca, unde 73,39 la sută din cheltuieli se duc pe funcţionare şi 26,61 la sută din bugetul de 788 de milioane de lei merg la dezvoltare.

La Oradea, împărţirea este mult mai strânsă: 53,07 la sută din bugetul de cheltuieli de 481 de milioane la sută pentru funcţionare şi 46,93 de procente pentru secţiunea de dezvoltare. Oradea este recunoscută pentru volumul mare de investiţii.  Mai puţin eficient par să fi mers Constanţa, care a cheltuit pentru funcţionare 87 la sută din totalul de plăţi (604 milioane de lei), şi sectoarele Capitalei, unde acest procent ajunge chiar la 95 la sută (Sectorul 6).