Pacientul german şi alţi pacienţi

Jupânul din Jupânești

De 8 martie, primarul comunei Jupâneşti (Gorj) a dat liber la toate femeile. Primăria a rămas practic blocată. De, facerea de bine…

Pacientul german – spicuiri cabaretiste

(Nuhr im Ersten din 7 martie a.c.)

O concluzie amară a moderatorului-realizator, cabaretistul Dieter Nuhr: „Ca satirist nu mai ai nici o şansă în faţa realităţii”. Asta apropo de înnoirea legii pentru promovarea filmelor propusă de Claudia Roth (verzi), însărcinata federală a Guvernului pentru cultură şi mass-media (rang de ministru), lege care ar fi plină ochi de precepte ecologiste. Cea mai ridicolă cerinţă: la toaletele folosite de industria filmului în cazul filmelor cu bani de la stat să existe doar hârtie igienică produsă în proporţie de cel puţin 90% din hârtie reciclată.

Cabaretistul Ingo Appelt, apoi, se numără printre puţinii din domeniu care nu se sfieşte să ia în tărbacă aceeaşi coaliţie semafor (SPD, FDP, Verzi): „Unde ne aflăm noi, nimic nu funcţioneză, dar, de, nu putem fi peste tot!” Iar rezumând sentimentul larg din RFG cum că e naşpa, a livrat şi un slogan: „Aceluia care cunoaşte Germania îi place peste tot”. Altundeva, se subînţelege. Şi: „Cel mai sigur te deplasezi cu bicicleta, pentru că-n ţara asta oricum totul merge doar la vale”.

Întrebare tabloidă

La Digi24: „Ce șanse are Simona să redevină numărul 1 mondial?”

Movie Line

Dintr-un film oarecare, dar bunuţ (Bigger Than the Sky, 2005): There are no small parts, only small actors. (Nu există roluri mici, doar actori mici.)

Papa Francisc și „steagul alb al negocierii”

Pfuai, ce m-a mai enervat suveranul pontif. Măcar dacă-i spunea naibii lui Putin că curajos e acela care renunţă. Dar nu, el îi cere Ucrainei „curajul” de-a negocia. Auzi, „când vezi că eşti învins, că lucrurile nu merg bine, trebuie să ai curajul să negociezi”. Să negociezi ce? Pace în condiţiile dictate de agresorul imperial, de Rusia lui Putin?

Auzi, „cred că cel mai puternic este acela care vede situaţia, se gândeşte la oameni şi are curajul steagului alb şi negociază. (…) Cuvântul negociere este un cuvânt curajos şi a negocia nu înseamnă niciodată să te predai”. Ce vorbeşti, Franz?

Una stradală

Într-o zi, am trecut pe lângă o tânără (mă rog, și ea pe lângă mine, desigur), tânără care răspândea un miros fain de parfum fin – iar gândul meu ăsta a fost: ce rar se întâmplă așa ceva! Ori nimic, ori te învăluie un nor de deodorant ieftin ce-ți mută nasul! Apropo de tânăra cea frumos mirositoare: oare cum ar fi reacționat dacă o opream ca s-o întreb cu ce parfum anume s-a dat?

Adio, Compan!

Atât. Mai mult n-am ce spune. Dar stai aşa, ia să spun totuşi ceva. De pildă că eu unul estimez că 90% din ceea ce se vinde drept pâine n-ar trebui să aibă voie să se cheme pâine, ci cel mult înlocuitor de pâine.

Descoperire epocală

Aflu de la matinalul de pe RTL că în urma unui studiu s-a ajuns la concluzia că a bârfi e un lucru bun. Păi, fraţilor, dacă n-ar fi fost ceva bun (în limite rezonabile), demult n-ar mai fi funcţionat. În principal, ce faci când bârfeşti? Stai de vorbă cu altul sau alţii (despre altul, alta sau alţii, altele, da), despre oameni pe care fie-i ştii personal, fie ai auzit de ei, afli una, alta, se judecă şi, desigur, se prejudecă în fel şi chip, dar îndeobşte îţi îndeplineşti nevoia vitală de comunicare, de reasigurare că exişti, faci parte dintr-o bucăţică de societate.

Ce, trebuia să ai studii de psihologie ca să ajungi la concluzia că bârfa este şi un fel de ventil? Că fără ea, dacă am ţine totul în noi, ar creşte presiunea în noi? Asta ar dăuna, susţine apoi psihologul Dr. Dirk Baumeier, „atât sistemului nostru imunitar, cât şi sănătăţii noastre psihice. Avem nevoie de posibilitatea de-a gândi rău despre şi de-a vorbi de rău pe alţii”. Asta să le-o spună ălora care flutură și ei un steag strâmb, steagul corectitudinii politice!

Chiar aşa?

Greu de crezut, deşi… Cică la televiziunea rusă (una dintre toate cele controlate de Kremlin) ar fi fost dat un buletin meteo în care s-a susţinut nici mai mult, nici mai puţin decât că vremea previzionată ar fi bună „pentru un atac nuclear”!? Că, vezi Doamne, vântul, curenţii de aer ar duce norul nuclear spre Vest, spre Ucraina şi ţările occidentale care-o ajută. Pe scurt: spre duşmani.

Ştire via film

Aflu din filmul german Der Alte und die Nervensäge (Bătrânul şi mucosul enervant, 2020, cu Jürgen Prochnow în rolul bătrânului) că Yolo (you only live once) a fost cuvântul tinerilor germani din 2012.

Vechiul motto al Războiului Rece

„Kämpfen können, um nicht kämpfen zu müssen.” – Să poţi lupta, ca să nu trebuiască să lupţi. A rostit-o André Wüstner, din 2013 preşedintele Deutscher Bundeswehrverband (Uniunea Germană a Bundeswehr-ului).

Apropo de ruşi

Iaca şi un citat fain din personajul bătrânului rus care în romanul Calendarul unei vechi iubiri de Andrei Makine spune asta în cimitirul din Nisa: „Nu spune niciodată ‘nu mai este’, ci întotdeauna spune cu recunoștință ‘a fost’.” E o povaţă înţeleaptă, chiar dacă neutră: se aplică oricui, deci şi răufăcătorilor…

Michael Astner este poet, traducător și publicist