Primii beneficiari din Iaşi ai controversatei prevederi CCR privind prescripţia: doi potlogari cu ani buni de puşcărie în faţă

Fără să mai ia în calcul argumentaţia avocatului apărării, care invoca severitatea primei sentinţe sau faptul că inculpatul e „om cu frica lui Dumnezeu”, judecătorii au invocat din oficiu prescrierea faptei. Decizia magistraţilor ieşeni ar putea reprezenta pentru avocaţi exact argumentaţia de care au nevoie pentru a-şi salva clienţii.

În urmă cu doi ani, magistraţii Judecătoriei au fost chemaţi să se pronunţe cu privire la un dosar relativ banal. C.V.C., inspector principal de penitenciaree, planificat în tura de noapte, condusese o percheziţie într-o celulă a Penitenciarului din Copou, existând bănuiala că acolo s-ar găsi telefoane mobile. Într-adevăr, în baia camerei a fost găsit un astfel de aparat, care a fost confiscat.

În timpul operaţiunii, doi dintre deţinuţi, Ianoş Bogdan Benchea şi Traian Luca, l-au ameninţat pe gardian cu moartea. „O să-ţi înfig două cuţite în gât, să văd eu dacă mai vii în camera asta”, i-a spus Benchea. La rându-i, Luca l-a ameninţat că, după liberare, îi va pune o bombă sub maşină.

Pentru judecători, cazul a fost clar, fiind mai dificilă calcularea pedepsei, ambii deţinuţi având un cazier bogat. În final, magistraţii le-au dat câte o pedeapsă de 11 luni de închisoare, pentru ultraj. Cu ce mai aveau, „din urmă”, Benchea urma să rămână după gratii timp de 27 de ani şi 308 zile, iar Luca, 4 ani, 11 luni şi 79 de zile.

Voia amendă în loc de închisoare

Amândoi condamnaţii au contestat sentinţa. Benchea a criticat faptul că nu i-ar fi fost dedusă din condamnare o perioadă pe care ar fi executat-o deja. Avocatul lui Luca a apreciat că cele 11 luni pentru ultraj reprezintă o condamnare prea severă în condiţiile în care deţinutul îşi recunoscuse fapta, cerând înlocuirea pedepsei cu închisoarea cu o amendă penală.

În plus, a subliniat apărătorul, Luca „a avut o atitudine de regret profund în urma săvârşitii faptelor şi a recunoscut acuzaţiile încă din faza urmăririi penale”, „prezintă şanse mari de reabilitare şi nu merită o soluţie de condamnare care i-ar putea anihila orice şansă de reuşită în viitor”, dar şi că „este un om cu frica lui Dumnezeu”.

După ce a reevaluat probele prezentate de procurori în primă instanţă, magistraţii Curţii de Apel au apreciat că vinovăţia celor doi nu poate fi pusă la îndoială, iar motivaţia Judecătoriei era „completă şi pe deplin edificatoare”. Ar mai fi trebuit discutate argumentele aduse în motivele de apel, dar judecătorii au considerat că nu este cazul.

Ultrajul fusese comis de cei doi în decembrie 2014. Or, între timp, Curtea Constituţională se pronunţase de două ori, în 2018 şi 2022, cu privire la prescripţia răspunderii penale. În prima decizie, CCR stabilise că sintagma din articolul 155 alineatul 1 al Codului Penal, conform căreia curgerea termenului de prescripţie este întreruptă prin „îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză” este neconstituţională.

Conform legii, Parlamentul ar fi trebuit ca în 45 de zile să modifice Codul Penal în acord cu decizia CCR. Timp de patru ani însă nu s-a întâmplat nimic. Ca urmare, pe 26 mai 2022, o nouă decizie a CCR menţiona explicit că după 2018, termenele de prescripţie nu mai erau întrerupte de nimic. Abia pe 30 mai 2022, Guvernul a emis o ordonanţă de urgenţă care să clarifice lucrurile.

„Prin ultima decizie adoptată de Curtea Constituţională s-au clarificat efectele pronunţării primei decizii, din 2018. Fondul normativ nu a mai conţinut, în cadrul prevederilor art. 155 alin. 1 Cod Penal, o cauză de întrerupere a prescripţiei răspunderii penale, prima decizie nefiind una interpretativă.

Începând cu data de 09.08.2018 (după expirarea celor 45 de zile de la publicarea deciziei CCR, n.r.), un astfel de caz de întrerupere a prescripţiei răspunderii penale nu a mai existat, situaţie care a persistat până la data de 30 mai 2022”, au arătat judecătorii.

„Încetarea procesului penal”

Or, ultrajul fusese comis de cei doi deţinuţi pe 12 noiembrie 2014. Pedeapsa maximă pentru această infracţiune este de 1 an şi 6 luni de închisoare, termenul de prescripţie fiind de 5 ani. Termenul începuse să curgă în noiembrie 2014 şi se împlinise pe 11 noiembrie 2019.

Indiferent ce făcuseră procurorii în acest interval, decizia din 2018 a CCR nu mai permitea întreruperea curgerii termenului de prescripţie.

„În consecinţă, ca efect al intervenirii prescripţiei răspunderii penale, răspunderea penală a inculpaţilor pentru faptele comise nu mai poate fi antrenată, urmând a se dispune o soluţie de încetare a procesului penal. Având în vedere soluţia ce urmează a fi dispusă, este inutil a mai fi analizate celelalte critici formulate de inculpaţi, ce vizează individualizarea judiciară şi modalitatea de soluţionare a situaţiei lor juridice de către prima instanţă”, au conchis judecătorii.

Aceştia au dispus desfiinţarea în totalitate a sentinţei Judecătoriei, ambii deţinuţi scăpând astfel de câte 11 luni de închisoare. Sentinţa a fost pronunţată de miercurea trecută, fiind definitivă.

Curtea ieşeană de Apel nu a mai aşteptat astfel ca instanţa supremă a ţării să-şi enunţe propria interpretare a deciziilor CCR. La solicitarea Curţilor de Apel din Bucureşti şi Craiova, de a oferi o interpretare unitară a deciziilor, ÎCCJ stabilise data de 25 octombrie pentru a se pronunţa.